În duminica care urmează, a XXXI-a de peste an, liturgia cuvântului ne propune spre meditare învăţătura fundamentală a lui Isus şi a Bisericii: iubirea, dragostea faţă de Dumnezeu strâns legată de dragostea faţă de aproapele. Toată legea creştină este rezumată în aceste două legi şi constituie semnul apartenenţei la Cristos şi la Biserica sa.
Este cunoscut faptul că poporul israelit avea, încă din vechime, un număr mare de legi. Întrucât numărul mare de legi ducea de multe ori la contradicţii, cărturarii, înţelepţii poporului evreu, s-au gândit să identifice cea mai mare lege la care să facă referinţă şi celelalte legi. Astfel, rabinul Hillel, mare şi renumit învăţat de pe timpul lui Isus, a propus acest principiu: „Să nu-i faci aproapelui ceea ce ţie nu-ţi place pentru tine”, spunea rabinul.
Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!, am spune noi.
Răspunsul lui Isus la întrebarea „Care poruncă este cea mai mare în lege?”, este foarte clar: „Să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău. Aceasta este cea dintâi poruncă, şi apoi a adăugat a doua poruncă, precizând că este asemănătoare primei: „Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Mc 12,31).
De fapt, cine este acest aproape al nostru? Să fie doar cel ce este aproape, adică vecin în sens fizic, sau în sens familiar, sau un prieten? Isus depăşeşte această învăţătură, lărgind sensul cuvântului aproapele la iubirea tuturor, chiar şi a duşmanilor.
Cristos nu s-a limitat doar să enunţe cele două legi, dar ne-a învăţat să le practicăm prin exemplul său. Ştim că şi-a trăit iubirea filială faţă de Tatăl ceresc printr-o fidelitate totală. Ştim, de asemenea, că a trăit iubirea faţă de oameni până la dăruirea vieţii. Apostolul Ioan, începând în evanghelia sa relatarea Pătimirii, a scris despre Isus: „Iubindu-i pe ai săi care erau în lume, până la sfârşit i-a iubit” (In 13,1).
Manifestarea iubirii trebuie să se observe prin faptele noastre, şi nu numai prin cuvinte. Impulsionaţi de exemplul dat de Cristos şi de răspunsul pe care l-a dat astăzi învăţatului, să aplicăm şi noi, în viaţa de fiecare zi, aceste două porunci pe care Cristos le-a unit şi, mai mult, a extins semnificaţia cuvântului „aproapele” până la iubirea faţă de duşmani.
