Previn cititorii că nu intenționez să dau „timpul probabil” pentru un oraș din Scoția. În acest oraș, Glasgow, lunea viitoare se vor întâlni reprezentanți ai nu mai puțin de 197 de țări participante la Convenția cadru a ONU asupra schimbărilor climatice, între care mulți șefi de stat. Conferința se mai numește și „Summit-ul mondial al liderilor”.
Dar la Glasgow, în perioada de peste zece zile a conferinței, pe cerul reuniunii se vor aduna norii, va ploua și va fulgera. Pentru că – spun comentatorii evenimentului – se crede că discuțiile de acolo vor fi un eșec și ar putea conduce la noi conflicte și la haos în multe regiuni ale planetei. Acolo se vor trece în revistă angajamentele asumate în temeiul obiectivului Acordului de la Paris, din 2015, de a se menține încălzirea globală cu mult sub 2 °C față de nivelurile preindustriale și de a se continua eforturile de limitare a acesteia la 1,5 °C.
Chiar președintele conferinței, britanicul Alok Sharma, crede că dezbaterile vor fi mai dificile la Glasgow decât la Paris, pentru că negocierile se poartă pe mai multe niveluri. Acestea vor fi în special complicate de evoluția contextului geopolitic datorită relațiilor mai tensionate decât anterior pe care liderii de la Londra și Washington le au cu China și Rusia ai căror președinți nu vor participa la discuții – a precizat Sharma.
Vreme urâtă la Glasgow, deci, la început de noiembrie. Însă mai trist este că efectele distrugerii condițiile climatice și vreme tot mai urâtă va fi pe tot Globul dacă nu se va ajunge la soluții de combatere a poluării mediului, a încălzirii globale.
Și astfel îmi aduc iar aminte de un titlu excepțional din revista „Flacăra” al unui articol semnat de Adrian Păunescu despre o vară cumplit de secetoasă în acei ani. Meteorologii au anunțat toată vara aceea numai „vreme frumoasă”. Păunescu le-a dat, însă, replica: „Urâtă vreme frumoasă” era titlul articolului său, cu trimitere la dezastrul din agricultura producătoare de hrană.