Multă vreme, am crezut că suntem un popor plin de oameni deștepți. Normal! Toți își laudă neamul din care provin. Ne gândim, firește, la pleiada de somități despre care am aflat fie la școală, fie răsfoind o carte ori revistă mai de Doamne ajută. Dar și la românii talentați în ceva, ori la vedetele care ajung să ocupe spații largi în ziare și reviste de specialitate. M-aș fi bucurat ca românii să fi dat dovadă de aceeași istețime și înțelepciune, moștenită de la înaintașii noștri deștepți, și să fi înțeles, la timp, că trăim vremuri extrem de tulburi, în care, vorba poetului „morții cei noi, morții cei noi/curg ca sudoarea peste noi”.
Admit că mi-e destul de neclar „raționamentul” românului care, dincolo de varianta aberantă a conspirațiilor, a respins soluția vaccinării, pe motiv că serurile nu sunt sigure, dar, în schimb, acceptă „automedicația” cu așa-zisele „pastile anti-covid” luate de pe tarabă, de la precupețele de peste Prut. Bine ar fi fost și dacă s-ar fi renunțat la mesajele de Ev Mediu, de genul „Domnul este medicul meu”, „Refuz să fiu cipat”, „Corpul meu, alegerea mea”, „Să se vaccineze proștii”, „Mai aștept”, „Nu cred în Covid”. Nu s-ar fi ajuns aici. Vă spun sincer, pe mine nu mă mai amuză, nicicum, glumele care se fac pe seama Covid-ului.
Nu mi se mișcă niciun mușchi al feței, sugerând mulțumirea, când aud miștocăreala de genul „cu cât sunt mai mulți anti-vacciniști, cu atât vor fi mai puțini antivacciniști”. Ferească Dumnezeu! Să rămână, sănătoși, toți, pe această lume! Dar, chiar nu-mi vine deloc să râd, știind câte drame se petrec, zilnic, în familiile a sute de concetățeni care-și pierd ființele dragi. Deunăzi, un cetățean se scandaliza, la vaccinare, pentru c-a durat prea mult până să-i vină rândul. Numai replica de mult bun simț a asistentei „Și eu v-am așteptat, o vară întreagă, să veniți la vaccinare”, l-a făcut să-și înghită neghiobia.
„Bine c-a venit, până la urmă!”, zic. Măcar de-ar face asta cât mai mulți, chiar și cei care se arătau dispuși să facă și 1.000 de vaccinuri «Sputnik V», dacă varianta rusească va apărea vreodată, și pe la noi. Cert este că, până la urmă, vacciniști, anti-vacciniști, toți ne datorăm viețile campaniilor de vaccinare din anii ’50. Prin urmare, aș dormi mult mai bine dacă toți vom trage la aceeași căruță, astfel încât să scăpăm de pacoste, și musai cu cât mai puține victime. Pentru că, până la urmă, va reuși să treacă valul cel mai adaptat, nu cel mai puternic. Din păcate, lungul drum al imunizării e pavat cu cruci și lacrimi.
