La cum arata lucrurile, nu numai la noi, ci peste tot în lume, nu este cazul să ne mai gândim dacă va fi sau nu va fi, ci să ne întrebăm când va fi. Caci, cu siguranță, va fi. Va fi o explozie socială care va zgudui din temelii lumea în cazul în care, printr-un miracol, nu se găsește o soluție salvatoare.
Dar, ca într-o ecranizare proasta după Marx, antagonismele au devenit atât de vizibile încât e imposibil să nu fie văzute. Doar dacă am lua criza energetică, recent instaurată, ca exemplu și am putea vedea că este o criză artificială de la un cap la altul; să ne gândim, doar, că pe când petrolul era la 140 de dolari barilul benzina era mai ieftină decât acum, când se învârte pe la 80. Avem, însă, atâtea crize artificiale create de tot felul de speculanți încât e de-a dreptul imposibil să fie rezolvate fără tăierea nodului gordian.
Lăcomia e principala problemă. Să luăm un exemplu simplu: țara noastră are posibilitatea să se hrănească și să mai și exporte; în realitate noi importăm masiv alimente. De ce? Pentru că unii doresc să câștige cât mai mult. Și pentru asta au reușit, prin mijloace economice și politice, să ne țină din scurt. Există o întreagă legislație care ține fermierul român departe de producția pe care o poate obține, iar când o obține nu poate să o vândă pentru că întregul comerț este în mâna unor țări care au interesul să-și vândă propria marfă.
Dacă vom extinde acest exemplu la celelalte ramuri ale economiei vom vedea același lucru. Mai mult, peste criza economică se suprapune o criză sanitară gestionată absolut aiurea de autorități și o criză politică ale cărei ițe duc în capitalele europene.
Să nu-mi spuneți acum că domnul Cioloș a renunțat la bănosul post de europarlamentar, lider de grup, pentru a deveni liderul unui partid minuscul doar de dragul democrației. Și ăsta e doar un exemplu. România este înghesuită și împinsă dintr-un colț în altul al ringului pentru că niște domni politicieni europeni și americani și niște domni investitori vor să obțină cât mai mult.
La început, politicienii noștri au crezut că dacă mituiesc pe unii sau pe alții cu niște ciosvârte, vom scăpa; ghinion, însă, lupii nu se satură doar cu o bucățica de carne; ei nu se lasă pâna nu rod tot leșul. Așa că bătălia pe resurse este în toi. Și nu se va sfârși decât atunci când ori vor obține ceea ce vor, ori vor primi una atât de tare peste bot încât să nu mai vrea nimic de la viață!
