Mă număr printre oamenii care nu au stat niciodată cu sabia facturilor deasupra capului. Nu pentru că veniturile mele mi-ar permite o viață fără griji, ci pentru că nu sunt nici pe departe un mare consumator.
Dar nici nu tratez chiar cu indiferență facturile, prețurile și tarifele, pentru că le achit, evident, din banii mei și le supraveghez zilnic.
Cu mulți ani în urmă, am avut curajul să-mi întreb un prieten, proaspăt om de afaceri, dacă el alege în magazin mărfurile după preț. Mă așteptam să-mi spună că nu-l sperie prețurile mai mari, însă răspunsul lui m-a lăsat perplex: „Am ajuns să nu mă mai uit niciodată la prețuri!”. Halal viață, mi-am zis, și l-am invidiat sincer. Dar, de, omul făcea afaceri!
Despre facturi aud vorbindu-se acum, de câtva timp, zilnic. Facturile mele sunt, desigur, în primul rând cele la utilități, la energia electrică și la gazul metan, produse la care prețurile au explodat. Primul semnal de alarmă a apărut la curentul electric, pentru că centrala termică abia de-acum își va face veacul, la vreme de iarnă. Iar în gospodăria de astăzi aproape nimic nu mai mișcă fără energie electrică.
Încă n-am primit următoarea factură la curent, dar îmi fac deja curaj, să nu leșin atunci. Însă am observat deja dublarea prețurilor la unele produse pe care le târguiesc aproape zilnic din piață. Pentru că scumpirea energie atrage toate relele după ea: majorează inflația.
Economiștii arată că inflația ajuns deja la cote mult mai mari decât cele prognozate de Banca Centrală. Rata anuală a inflației – spune cel mai recent Raport al BNR – a urcat în iulie la 4,95 de la 3,94% în iunie, iar în august la 5,25%, considerabil deasupra limitei superioare a intervalului țintei. Creșterea – se mai spune – a fost determinată mai cu seamă de majorarea considerabilă a prețurilor gazelor naturale și energiei electrice în luna iulie și într-o mai mică măsură de continuarea scumpirii combustibililor, preponderent pe seama categoriei non-benzină și motorină.
Neoficial, se vorbește chiar de o inflație mai mare, dar cine mai stă cu ochii pe acest indicator? Realitatea care doare e în pungă și cred că va fi tot mai dureroasă.
