Sfinții Mucenici Trofim, Savatie și Dorimedont (+278) au trăit pe când la Roma împărătea Probus împăratul (276-282), deci pe vremea când încă erau prigoniți creștinii, iar în Antiohia stăpânea dregătorul Eliodor.
Deci, pe când se săvârșea praznicul zeului Apolo, din părțile din afară de cetate, veniră în Antiohia doi oameni neștiuți, Trofim și Savatie, creștini dreptcredincioși și închinători și Dumnezeului celui adevărat. Și, văzând prăznuirea cea pierzătoare de suflete a păgânilor, n-au voit să intre și să se veselească cu dânșii, zicând: „Suntem creștini și nu se cade nouă a veni la ospețe păgânești”. Acestea auzindu-le Eliodor, îndată a poruncit ostașilor să-i prindă și în temniță să-i despartă unul de altul. Și, aducând întâi pe Trofim, l-a întrebat pe el de nume, de viață și de credință.
Deci, mărturisind el cu îndrăzneală credință în Hristos, dregătorul s-a umplut de mânie, văzând atâta tărie de credință la un tânăr ca dânsul, și dezbrăcându-l, a poruncit să fie bătut fără milă cu toiege, cât s-a roșit pământul de sângele lui, apoi, cu unelte ascuțite strujindu-i trupul până la oase, l-au aruncat în temniță. A fost adus, apoi, fericitul Savatie, care, după mărturisirea credinței înaintea dregătorului, a fost spânzurat și strujit cu unghii de fier atât de mult, încât, pe când îl aduceau înapoi în temniță, și-a dat duhul. Rămas singur, Trofim a fost trimis să îndure mucenicia în câmpul Sinadelor, din Frigia, la sărbătoarea păgână a dioscurilor.
Deci, fiind în temniță și așteptând sărbătoarea, a cunoscut pe un tânăr bărbat creștin, din sfatul cetății, care în taină cercetă pe cei răniți pentru credință, în închisoare, Dorimedont cu numele.
Dar fapta lui nu s-a putut tăinui multă vreme. Întrebat pe crudul dregător al Sinadelor, Dionisie, Dorimedont a mărturisind, fără ocol, credința lui în Hristos. Deci, nesporind nimic, l-au dat la chinuri. I-au rupt față cu unghii de fier, i-au dezrădăcinat dinții, l-au ars cu foc, iar lui Trofim i-au scos ochii, cu țepușe înfocate. La urmă, i-au osândit pe amândoi să-i dea spre mâncare fiarelor, în priveliște, unde era mult popor. Dar o ursoaică, un pardos și un leu se purtau cu ei ca niște animale de casă, uitând năravul lor de fiare.
Numindu-i fermecători, dregătorul i-a osândit să li se taie capetele cu sabia. Și așa, Sfinții Mucenici Trofim și Dorimedont, după multe și amare chinuri, cu ucidere de sabie au murit, iar acum, împreună cu Savație, în ceruri neîncetat măresc pe Preasfânta Treime.
basilica.ro
