Vă amintiți de lotogafii din „Odiseea”? Eu da, și întotdeauna m-am ferit de oamenii fără memorie. De cei care uită de unde se trag, ce-au trăit, cine le-a marcat devenirea, destinul. Pentru că memoria este cea mai importantă zonă a conştiinţei de sine, şi ea ne guvernează în taină, ne hotărăşte drumul în viaţă, ne determină reacţiile, alegerile făcute, configurând o proprie viziune asupra lucrurilor. Memoria ne construieşte în chip activ. De aceea suferim atât de mult la dispariţia persoanelor care ne-au fost dragi, care ne-au influenţat destinul, pentru că moartea acestora lasă în noi un gol, iar memoria vie nu ne mai este alimentată. E adevărat că e firesc să trăim în prezent, dar trecutul lucrează în noi prin aduceri aminte şi printr-o misterioasă forţă. Şi ne hrăneşte creativitatea, pentru că nostalgia nu e decât dorul de un paradis pierdut pe care fiecare dintre noi îl păstrează undeva, în adâncul fiinţei. Ce plăcut este să te laşi în voia aducerilor aminte în acele răgazuri lenevoase, când gândul îţi zboară aiurea!
Pentru că omul nu e făcut numai pentru efort, pentru trudă, ci şi pentru creaţie, joc, visare. De ce-ar trebui să ne câştigăm hrana cu sudoarea frunţii, cum spune Biblia, şi să simţim asta ca un blestem? Fruntea ar trebui să fie senină sau îngândurată, dar nu acoperită de sudoare. Şi capul să fie drept, să privească în sus, nu să fie plecat cu umilinţă. Cred că suntem cu adevărat oameni când ne depăşim condiţia naturală, când adăugăm ceva naturii prin forţe proprii şi înţelegem rostul frumuseţii în lume. Graba în care trăim, alergătura după minimul necesar existenţei ne îndepărtează, din nefericire, de lucrurile frumoase, de artă, de cultură. Iar spiritul, neîngrijit, nehrănit, se degradează tot mai mult.
Oamenii s-au înstrăinat, de pildă, de lectură, invocând lipsa de timp, de concentrare şi de dispoziţie pentru o astfel de ocupaţie căreia nu-i mai văd rostul. La ce bun să piardă timpul cu poveşti? Pentru mulţi, ele sunt inutile, iar cărţile nu conţin altceva decât bazaconii cu „flori pestriţe şi cai verzi pe pereţi”. Noroc însă că mai sunt şi oameni raţionali şi imaginativi, care se împotrivesc acestor dăunătoare clişee de gândire pedestră, căutând soluţii ingenioase pentru redeşteparea interesului faţă de cultura livrescă (aflată în evident declin în timpurile noastre). Mi-a plăcut, în acest sens, un foarte ironic slogan folosit, acum câțiva ani, de organizatorii Târgului de carte de la Leipzig pe panourile publicitare: „Vorsicht Buch! – Aveţi grijă: carte!” Foarte spirituali nemţii, aproape că nu mă aşteptam de la ei, mai greoi şi fără simţul umorului după cum îi ştiu. Apropo de memorie: am să ţin minte acest hazliu avertisment pentru a-l servi celor care fug de lectură ca de de dracul gol, dacă nu s-o fi îmbrăcat şi ăsta, între timp, de la Prada!
Acest weekend este plin de o mulțime de tentații culturale, care mai de care mai ofertante, oricine având de unde alege, chiar și cei mai pretențioși. Sunt expoziții interesante (organizate de Complexul Muzeal de Istorie și Artă Bacău), dedicate lui Bacovia, la 140 de ani de la naștere, se desfășoară manifestarea aniversară „Toamna bacoviană a scriitorilor”, cu lansări de carte, colocvii, întâlniri cu cititorii, recitaluri de muzică și poezie, momente de teatru, iar la Centrul de Cultură „George Apostu” va putea fi vizionat filmul „Solitar” al actorului Sorin Postelnicu, un sensibil omagiu adus operei bacoviene.
Nu stați în case, așadar, veniți la aceste frumoase întâlniri cu artele!