Politica a ajuns, în România, de la arta de a guverna a unui stat la ceea ce eu numesc Golănitica. Etimologia golăniticii își are originile în golan – gherbedeu (cum se zicea în sat la mine) –, în secătură, bagabont, haimana, căzătură, om de nimic, eșuat profesional, deșeu devenit cerșetor profesionist de voturi.
Într-o cârciumă sătească din interbelic erau scrise, pe un perete, următoarele, aflăm din universul internetului: ,,Dacă sʼar da oaspeții la părueală, îi rog frumos să nu folosească mesele și scaunele pentru îmblătitură, căci mi-le rup. Acolo jos, sub vatră, sunt bâzdoace de fag tăiate anume”.
Devenită de râs/ plâns mondial, părueala recentă din parlamentul nostru, cu p mic de tot, finalizată și cu deranjul unor bunuri de inventar, sugerează faptul că democratica dispută originală ar trebui să utilizeze niscaiva ,,bâzdoace de fag tăiate anume”, nu obiecte scumpe aflate în dotare.
Drumul către bâzdoacă pare a fi deschis, de vreme ce (încă) premierul i-a întrebat pe frații de cruce politică din guvern: ,,Cât de ticăloși să fiți? Sunteți niște țepari. V-a picat greu la stomac?” Dacă ascultăm însă și declarația de dragoste a unui aurist urlată către un userist, ne îndoim însă de faptul că unii vor putea ridica bâzdoacele: „Nu ţi-e ruşine, mă măgarule, să vii ameninţător spre mine? Că ce? Că ce, mă, păduche? Dispari de aici, păduche, nu auzi ce spun?
Îţi ordon să dispari din faţa mea, să faci paşi. Nu mai strica aerul […] Păduche, eşti zero barat!” Măgarii s-ar putea însă orienta în peisaj, folosind copita. Știind că tifosul exantematic este cauzat de bacteria Rickettsia prowazekii răspândită de păduchi, n-ar fi exclus ca zero barații din parlament să utilizeze, în loc de bâzdoacă, această armă.
