De câțiva ani, mulți dintre băcăuani nu mai merg la piață pentru a cumpăra roșii din care să prepare bulion sau sos de roșii pentru gătit. Gospodarii și-au făcut obiceiul de a procura suc de roșii direct de la cel mai mare producător de tomate din județ.
Oamenii elimină o verigă din lanț, programându-se la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Producţie Legumicolă Bacău pentru a cumpăra „baza” renumitelor bulioane sau sosuri de roșii. Practic, de aici, cei interesați achiziționează sucul abia stors, pe loc, din roșiile culese dis de dimineață de pe zecile de hectare de sere ale stațiunii. „Cred că anul acesta este unul dintre cei mai aglomerați din ultima vreme. Vin oamenii încă de la 6 dimineața, deși aici se ajunge doar cu programare. De exemplu, azi, am deschis la 6,15 și, deja, era rândul de mașini format. În ritmul ăsta, nu cred că ne apucă septembrie, cu roșii în câmp”, ne spun reprezentanții SCL Bacău.
Soi propriu, brevetat de Stațiune
Producția de tomate pentru suc provine din culturile de câmp înființate pe o parte din zecile de hectare ale Stațiunii. Cu toate că a fost un an dificil pentru tomate, atât din cauza temperaturilor scăzute, de la începutul primăverii, dar și a ploilor din luna iulie, recolta a fost mai mult decât mulțumitoare. „Destinația tomatelor este extragerea semințelor, aceasta fiind principala noastră activitate, alături de cercetarea în legumicultură. Secundar, avem producerea sucului de roșii, pe care-l valorificăm către populație, pentru că ar fi păcat să-l aruncăm”, explică Marian Brezeanu, directorul Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Producţie Legumicolă Bacău.
Clasic, dar bun
În piața de profil, există o ofertă de utilaje pentru extragerea sucurilor din legume și fructe, extrem de performante, din inox și echipate după ultimele tehnologii care, incontextabil, ajută omul. Din păcate, acestea, pe lângă faptul că sunt destul de scumpe, în opinia unora, sunt mai puțin fiabile decât vechile agregate. Prin urmare, la Stațiunea de Cercetare Legumicolă Bacău, pentru extragerea sucului, încă se folosește un zdrobitor – pasatrice, dispozitiv care poate procesa maximum de pulpă din legume. „Este un agregat mai vechi, de dinainte de ’89, dar care, în timp, a fost întreținut, recondiționat de mai multe ori și adaptat nevoilor actuale. Poate procesa cantități foarte mari de legume, nu avem noi cât poate utilajul acesta. De exemplu, dacă ar funcționa continuu, ar putea să proceseze până la 2 tone pe oră”, mai aflăm de la directorul stațiunii, pe care, interesant, l-am găsit în mijlocul muncitorilor care mânuiau utilajul. Coada de mașini formată de clienții stațiunii se menține până mult spre ora prânzului. Se lucrează într-un ritm extrem de accelerat, astfel încât un client nu stă mai mult de cinci minute, inclusiv pentru a face plata și a primi bonul fiscal. Inginerul agronom Silvia Ambăruș, omul de bază al Stațiunii și sfetnicul de prim ordin pentru nucleul de tineri cercetători, coordonează direct întregul proces. Interesant de amintit, pentru cei mai pretențioși (dar nu numai), faptul că Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Producţie Legumicolă Bacău produce și roșii organice din soiul BRESOV, pe care l-am văzut expus la vânzare, alături de renumitul suc de roșii de Bacău.
Telefonul fără fir
Despre facilitatea oferită de Stațiune, oamenii află, în general, de la „telefonul fără fir”, nu cel de acum, de tip smart, ci din gură în cură, de la cunoștințe, rude, prieteni care au mai ajuns aici și în anii anteriori. Mai nou, informația este diseminată și prin intermediul rețelelor de socializare, unde fiecare postează mulțumit de produsul cumpărat de la Stațiune. Programarea se face, în primul rând, în funcție de ritmul de coacere a tomatelor, aglomerația din acest an, mai ceva ca altădată, fiind determinată de timpul prilenic maturizării roșiilor. Bunăoară, anul acesta, sucul poate fi cumpărat doar în zilele de marți și joi. Cei mai mulți dintre clienții SCL sunt oamenii care s-au obișnuit și vin de ani buni să cumpre suc de roșii gata extras. Revin la stațiune de fiecare dată, evident mulțumiți de produsul rezultat. „Venim de câțiva ani buni. Revenim pentru că am fost mulțumiți de ce a ieșit. Plus că prețul e mai mult decât ok, undeva la doi lei litrul. Păi, în piață, kilogramul de roșii costă 3-4 lei, din care, clar, nu scoți un litru de suc. Dar, cred că cel mai avantajos este că te scutește de câteva munci în plus, cu stoarcerea, separarea etc. Nu mai stai să tot învârți la manivelă, acasă, nu mai faci dezastru în bucătărie”, spune unul dintre sutele de clienți care au ajuns la stațiunea de cercetare legumicolă.
Ca bonus, de la unii clienți ai Stațiunii, am aflat și câteva rețete infailibile de sos de roșii. Una ar fi cea preparată într-un vas de tuci, gen ceaun. Dacă nu, într-o oală cu fund dublu pus la fiert pe aragaz, la foc mediu, ca să scadă apa şi să ajungă sucul la consistenţa dorită. Grijă mare, ca să nu se lipească! Când este aproape de final, se adaugă sare după gust (unii nu folosesc), după care se amestecă și, pentru aromatizare, se mai pun fie frunze de ţelină, fie pătrunjel, busuioc sau, cine dispune, oregano, toate tocate mărunt. Există și rețete în care se folosesc și câțiva căței de usturoi.
