Mai țineți minte ce paranghelie națională a fost când i-au adus în țară osemintele fostului rege Carol al II-lea, cel care a instaurat dictatura în România? Sau când au înmormântat-o pe așa-zisa regină Ana (regina cui?! Că noi nu am avut așa ceva; căsătoria cu un rege care a abdicat nu vine automat cu titlul de regină)?! Ei, bine, zilele trecute s-a desfășurat un ceremonial de î mpreunare a capului cu trupul domnitorului Mihai Viteazul.
Precum se știe, Mihai a fost decapitat la Câmpia Turzii. Corpul i-a fost lăsat pe câmp, doar capul a putut să fie luat și îngropat. Ulterior trupul a fost recuperat dar s-a pierdut până când a fost descoperit și autentificat ADN anul trecut.
Însăși istoria descoperirii osemintelor este demnă de un roman istoric. Totul a pornit de la descoperirea unui trup fără cap și fără mâini la câțiva metri de biserica Mănăstirii Plăviceni, în județul Teleorman. Starețul mănăstirii și-a pus întrebări și a făcut conexiuni. Numele vechi al mănăstirii era Aluniș, ceea ce amintea de o poveste veche cum că doamna Stanca, văduva lui Mihai, s-ar fi ascuns într-un alun ca să nu fie găsită de turci. Mănăstirea a fost ctitorită chiar de ea și a primit hramul Sfântului Arhanghel Mihail, nu al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, cum se obișnuiește.
Pe baza acestor presupuneri, starețul a cerut expertizarea ADN a osemintelor, mai ales că se putea compara cu ADN-ul mamei lui Mihai Viteazul, care era îngropată la Mănăstirea Cozia. Rezultatul a confirmat presupunerea, iar pe 9 august s-a desfășurat ceremonialul religios de care am amintit.
Veți recunoaște, fără îndoială, că evenimentul e mult mai important decât repatrierea osemintelor unui rege uzurpator și dictator. Cu toate acestea, evenimentul a fost abia amintit. N-am auzit să se fi făcut transmisiuni în direct ca la înmormântarea Anei de Bourbon – Parma, care avea foarte puține legături cu România. În orice caz, mult mai puține decât a avut Mihai Viteazul.
