Veteranul de război, profesorul, memorialistul și traducătorul tehnic băcăuan Constantin Zavati – despre care am mai scris în ziarul nostru – a ajuns la venerabila vârstă de 98 de ani. În ziua evenimentului a fost vizitat și sărbătorit în propriul său apartament de grupe succesive de prieteni, de foști colegi și de foști elevi și a primit și multe telefoane de felicitare. Între oaspeții veteranului s-a aflat și reprezentantul Filialei „Col. Corneliu Chirieș” din Bacău a Asociației Naționale Cultul Eroilor, col. tanchist (retr.) George Gheorghiu, membru de onoare al asociației și redactor șef al revistei „Bacăul Eroic”.
La vârsta la care a ajuns, Constantin Zavati ni s-a prezentat foarte bine: am remarcat imediat uimitoarea sa prezență de spirit și mai ales memoria sa excepțională. Venerabilul veteran de astăzi a fost, inițial, militar de carieră școlit la Cernăuți, dar și în Germania, unde la văzut și pe Adolf Hitler, dar de unde a ajuns și pe front în cel de Al Doilea Război Mondial, întâi alături de trupele germane, apoi de cele române. Ulterior conflagrației, în ciuda a destule piedici care i s-au pus în cale, a ajuns un cunoscut profesor de chimie în Bacău și inspector școlar.
În preajma zilei în care a fost sărbătorit, Constantin Zavati a fost vizitat și de Flavius Roaită, șeful Secției Relații Publice și Marketing Cultural a Muzeului Național de Istorie a României, care a ajuns în Bacău chiar în ziua în care el însuși ar fi trebuit să-și marcheze propria aniversare.
Secretul vârstei: să privești viața cu optimism
„Cum e viața la 98 de ani?” – l-am întrebat pe veteranul băcăuan. „Depinde cum o privești – ne-a răspuns, senin. Eu o privesc cu optimism. Caut să fac din orice o mică bucurie. Fie că citesc o carte, fie că văd un film documentar. Dar fac și multă mișcare. Chestiunile politice nu mă interesează”. Am mai aflat că urmărește cu interes Turul ciclist al Franței, pentru că îi plac peisajele, dar în care o etapă era și mai interesantă pentru el, aceea în care cicliștii urmau să treacă printr-o localitate în care trăiește o fostă elevă a sa, cu care ține și acum legătura. În aceste zile a urmărit cu pasiune și meciurile de fotbal din Campionatul European 2020 și, evident, preferata sa a fost echipa Angliei, pentru că fiica sa se află acum în Marea Britanie.
„La ce mai lucrați, ce mai scrieți?” – l-am mai întrebat pe veteranul despre care știam că la 96 de ani publicase a opta sa carte de memorii. „Am scris două articole pentru centenarul Colegiului Național «Vasile Alecsandri» – ne-a spus. Iar de acum trebuie să fac o recenzie la revista «Bacoviana», dar acestea merg mai greu; mai ușor aș face o recenzie la o carte de 800 de pagini. Revistele au multe articole, multă diversitate de subiecte. Sunt și mulți autori și trebuie să-i bagi în seamă pe fiecare. Iar eu scriu numai de mână. O mașină de scris, electrică, mă necăjea și am renunțat la ea. Dar, cu timpul, și mâna merge mai greu”.
„Un ocean de sănătate, un infinit de bucurii, o constelație de noroc!”
Cât timp am fost oaspeții săi, acolo au fost depănate amintiri din timpul ultimei conflagrații mondiale și au fost comentate evenimente militare contemporane cu noi. Ne-a povestit și de ce nu a mers aproape niciodată pe bicicletă și de ce nu a avut niciodată automobil, deși avea carnet de conducere încă de când era la școala militară din Germania. Carnetul a fost ars, însă, după ce în România puterea politică a fost preluată de comuniști. Era o dovadă materială care i-ar fi cauzat și mai mult rău. A circulat tot restul vieții numai pe jos, cu trenul sau cu autobuzul ori cu mașina condusă de altcineva. În perioada germană a pregătirii sale militare a condus și automobilul și motocicleta, dar și camionul și a luat în primire și un cal, pe care nu-l va uita niciodată: iapa Dora. Despre cum a făcut toate acestea, a povestit cu mult umor.
Iar la final, col. tc. (rtr.) George Gheorghiu i-a făcu veteranului sărbătorit o urare aparte: „Vă dorim ani mulți de viață, sănătoși și binecuvântați. Vă dorim un ocean de sănătate, un infinit de bucurii și o constelație de noroc în continuare!”.
