Am aflat de curând răspunsul la întrebarea de ce Guvernul a închis pentru public spitalele de stat în timpul crizei COVID. Și de ce același Guvern nu a rechiziționat spitalele private pentru a trata pacienții COVID, preferând să facă fel de fel de giumbușlucuri financiare cu spitale de carton sau corturi nefuncționale. Dacă vă amintiți, luni de zile spitalele de stat au fost închise pentru pacienții care sufereau de alte afecțiuni decât coronavirus iar când s-au deschis, accesul se făcea extrem de restrictiv. Se bănuiește că numărul celor care au murit din cauza lipsei tratamentului adecvat depășește cu mult numărul celor decedați de Coronavirus.
Dar, să revenim. Spitale de stat au fost închise sau li s-a schimbat specializarea, sute de pacienți au fost evacuați pentru a face loc câtorva bolnavi de COVID în vreme ce unitățile private făceau milioane de euro din teste PCR sau din tratarea bolilor care erau refuzate de spitalele publice. Pacienți care își plătisera toată viața contribuția la Sănătate au fost nevoiți să scoată bani din buzunar pentru a se trata în unități private. De fapt, aici e toată șmecheria.
Anul trecut, spitalele de stat au dus lipsă de pacienți, în vreme ce unitățile private au lucrat din greu. Concluzia Guvernului? Nu există interes pentru spitalele de stat, trebuie mai multe paturi la spitalele private. Chiar dacă chiar Guvernul a determinat această situație, nu contează. Statul va finanța medicina privată pentru că, nu-i așa?!, românii au demonstrat în timpul crizei COVID că vor spitale private.
În aceste condiții, în care bugetul public este sifonat perfect legal de mediul privat, cred că este nu doar permisă, ci chiar necesară întrebarea „De ce să mai plătim contribuții la Sănătate?” Pentru ce? Dacă banii se duc la privat și vom fi, din cauza subfinanțării sistemului public, nevoiți să mergem să ne tratăm la privat plătind facturi cumplit de generoase, de ce să mai dăm bani sistemului public?
Vor zice unii că așa e în Occident, că există sistem privat în Europa. Există. Dar nu se amestecă una cu alta. În Germania, de exemplu, cine vrea asigurare privată, o poate avea dar doar dacă are peste un anumit venit și dacă trece în sistemul privat nu mai are voie să se întoarcă la sistemul public un anumit număr de ani. Sistemul public există, este puternic pentru că acesta e pentru toată lumea. Iar sănătatea unui popor reprezintă o resursă strategică. Dar, în colonia penitenciară România, astfel de lucruri sunt tot mai greu de înțeles… Noi știm să hăulim pe stradă și ne ferim să gândim critic, să nu cumva să facem buba!…
