De demult şi nu prea
Obiceiul presei de a face publice „perlele” din lucrările scrise ale elevilor era la începuturi înainte de 1989, pentru ca imediat după 1990 să se nască o adevărată industrie a umorului involuntar, izvorât din nepricepere, ignoranţă, cultul improvizaţiei etc. Cadrele didactice nu gustau în general această practică gazetărească, iar motivele sunt lesne de înţeles. Cap de afiş erau tezele de la limba şi literatura română, iar una dintre „perle” este cea din titlu. Cu alte cuvinte, lectura romanului „Neamul Şoimăreştilor”, de Mihail Sadoveanu (la clasa a VIII-a) ar fi trebuit să se oprească înaintea capitolului al XXXV-lea, „Morţii poruncesc celor vii”, existând riscul de a i se întâmpla ceva rău cititorului care i-ar trece pragul. Un elev care nu a fost atenţionat la vreme a comis aceeaşi greşeală în clasele de liceu. Tot din tolba cu „perle” fac parte următoarele două exemple: „În primul vers, poetul îi lasă fiului, ca avere după ce nu va mai fi în viaţă, numele lui, tipărit pe o carte” (clasa a XI-a; comentariul poeziei „Testament”, de Tudor Arghezi); „În ultima propoziţie din text, el răzbeşte la lumină” (clasa a XII-a; despre „Iona”, de Marin Sorescu).
Unde e hiba?
Nu ne propunem să ţinem un curs de teoria literaturii, dar bunul-simţ al oricărui cititor îl determină să sesizeze că din contextele enunţate mai sus lipseşte tocmai cel care ne desfată cu arta sa – autorul/scriitorul. Se adună astfel trei coordonate ale oricărei opere literare: textul – autorul – cititorul. Prin urmare, nu putem reduce la două paliere actul comentariului literar, pentru că ajungem la enunţuri lipsite de logică. Să corectăm doar primul exemplu: „În capitolul al XXXV-lea, Mihail Sadoveanu prezintă moartea lui Stroie Orheianu”.
Surprize nedorite
Nu mă aşteptam ca la „Teleşcoala” de pe TVR 2, o emisiune de regulă bine realizată, să-şi facă loc aceleaşi erori. Din dorinţa de a fi credibili, profesorii TV de gimnaziu prezintă pe micul ecran compoziţii ale elevilor fără a le verifica atent. Iată două exemple de absenţă a autorului din afirmaţiile scrise: „În primul fragment, Petruş transformă visul…” (ediţia din 14 apr. 2021), respectiv „În fragmentul extras, lectura este un modus vivendi pentru toţi membrii familiei” (19 mai 2021).
O posibilă cheie
La o analiză primară a exemplelor de mai sus, se remarcă prezenţa unor elemente de lingvistică („propoziţie”) ori de teoria literaturii („vers”, „capitol”, „fragment”), semn că autorul este prin preajmă şi că îşi cere dreptul legitim de a fi băgat în seamă. În acelaşi enunţ, vom pune imediat un verb adecvat: „[…] autorul prezintă/subliniază/relatează despre etc.” O soluţie de compromis este apelul la diateza reflexivă: „[…] ni se prezintă/subliniază/relatează despre etc.”
