Într-un interviu acordat în exclusivitate cotidianului Deșteptarea, europarlamentarul Dragoș Benea critică modul în care Guvernul PNL-USR/PLUS a elaborat PNRR, dezvăluind că Planul nu conține nicio variantă de autostradă care să treacă munții Carpați spre Moldova. Benea dezvăluie că în PSD există un puternic curent împotriva măsurilor de austeritate propuse de guvernul Cîțu, sub aparența unor reforme care ar fi fost solicitate de către Comisia Europeană. „ În Parlamentul European se vorbește de asigurarea unui venit minim garantat la nivel de UE, în timp ce la București de înghețarea salariului minim și măsuri de austeritate”, declară europarlamentarul băcăuan.
Domnule europarlamentar Dragoș Benea, dezbaterea privind forma finală a Planului Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR) agită tot mai mult spiritele, temperatura dezbaterii fiind în creștere. Exista multă confuzie în explicații și în cifre cu privire la acest Plan motiv pentru care vă rugăm să ne explicați, succint, rolul acestui PRR pentru România? Poate acest Plan să aibă un impact la nivelul județului Bacău?
Dragoș Benea: Confuzia la care vă referiți e cauzată, în principal, de faptul că redresarea și reziliența au fost transformate în subiecte electorale, la alegerile din finalul anului trecut. Ne amintim cu toții cum s-a aruncat în spațiul public cifra de 80 miliarde euro pentru România, ca și când absorbția acestor bani ar fi o formalitate deja îndeplinită. S-au creat așteptări nerealiste față de acest subiect, iar speranțele oamenilor au fost înșelate de guvernările de dreapta PNL, apoi PNL-USR/PLUS care au căutat să obțină capital electoral și voturi, nu să conceapă o strategie pentru absorbția concretă a acestor bani.
În mai 2020, în plină criză pandemică, am aprobat în Parlamentul European pachetul de fonduri Next Generation EU, în cadrul căruia Mecanismul european de redresare și reziliență beneficiază, de departe, de cea mai importantă alocare, peste 700 de miliarde euro la nivelul întregii Uniuni Europene. Această facilitate a fost pusă la dispoziția statelor membre pentru a accelera ieșirea din criză și a consolida reziliența în fața altor crize viitoare. Din suma generală menționată, României i-a revenit o alocare situată în jurul a 29-30 miliarde euro, din care – subliniez – doar aprox. 14 miliarde euro fonduri nerambursabile, restul de 15 miliarde fiind împrumuturi pe care România le poate accesa dacă obține acordul Comisiei Europene pe proiectele pe care intenționează să le finanțeze din aceste credite.
Pentru absorbția acestor fonduri, România – ca de altfel fiecare stat membru al UE interesat să acceseze bani prin Mecanismul european de redresare și reziliență – trebuie să conceapă un Plan national în acest sens. În februarie 2021, tot în Parlamentul European, am aprobat Regulamentul de instituire a Mecanismului european de redresare și reziliență, acest Regulament jalonând atât principiile pe care trebuie să le includă un Plan national de redresare și reziliență, cât și calendarul estimativ al accesării fondurilor.
Regulamentul precizează 6 piloni în jurul cărora trebuie construit Planul, cele mai importante fiind de departe traziția verde justă și digitalizarea, pentru care fiecare stat membru trebuie să aloce cel puțin 60% din fondurile disponibile. Cu alte cuvinte, din cele aprox. 30 miliarde pe care le poate accesa, sub formă de granturi și împrumuturi, România trebuie să aloce undeva la 18 miliarde euro pentru proiecte și investiții vizând cei doi piloni. Există, de asemenea, un alt pilon, pe care eu îl consider foarte important, și e un principiu fondator al Uniunii Europene: coeziunea socială și teritorială.
Practic, prin PNRR România poate promova proiecte care să vizeze coeziunea teritorială a țării, cu consecință directă în reducerea decalajelor și disparităților istorice dintre regiuni. Pe baza acestui principiu, care e unul din cei 6 piloni ai Mecanismului european de redresare și reziliență, am cerut guvernului PNL-USR/PLUS să prindă la finanțare A13 Bacău – Onești – Brașov, cea mai fezabilă variantă de autostradă din Moldova, știut fiind că dezvoltarea regiunii Nord-Est e indisolubil legată de autostrada, de conectarea Moldovei cu Transilvania.
Din păcate, modul obtuz în care atât fostul guvern Orban, cât și guvernul Cîțu, prin miniștri ca Ghinea și Drulă, au înțeles să se raporteze la acest imperativ al conectării Moldovei cu Transilvania îmi demonstrează că politicienii de dreapta i-au amăgit pe moldoveni, i-au tras pe sfoară în schimbul voturilor. În realitate, PNRR-ul prezentat de ministrul Ghinea este un document care nu are nimic în comun cu principiile stabilite de Comisie și aprobate în Parlamentul European.
Acest așa-zis plan este, de fapt, un instrument de adâncire a disparităților și decalajelor între regiuni, de marginalizare premeditată a Moldovei prin orientarea programatică a investițiilor către zone dezvoltate, îndeosebi către Ardeal. Planul nu oferă o soluție pentru trecerea Carpaților cu o autostradă între Transilvania și Moldova, preferându-se forțarea la finanțare a unor secțiuni și capete – Tg. Frumos – Lețcani (31 km, A8) sau Ploiești – Buzău (63 km, A7) – care, în mod realist vorbind, nu conectează Moldova de restul țării. Aceste capete par inserate în PNRR doar ca să se „bifeze” ceva și în dreptul Moldovei.
Sunt de notorietate națională investiții cu fonduri europene realizate în județul Bacău, în domeniul infrastructurii rutiere și medicale, așa cum sunt modernizarea aeroportului „George Enescu”, modernizarea Spitalului Județean, centura municipiului Bacău, drumuri județene etc. Pe ce investiții credeți că trebuie mizat în următorii ani pentru atragerea de fonduri europene?
Aveți dreptate, sunt de notorietate națională aceste investiții, cum tot de notorietate națională este și faptul că ele au fost initiate și realizate de către guvernarea PSD 2017-2019, precum și de politicienii din cadrul organizației pe care o conduc, PSD Bacău. Vreau să subliniez acest aspect, pentru că nici centura, nici aeroportul sau infrastructura medicală din județ nu au apărut din senin. Ele sunt rodul unei munci aplicate și a tenacității PSD Bacău, care a impus la nivel de Guvern aceste investiții. Aștept cu mare interes să văd cel puțin același nivel de investiții din partea actualei guvernări, inclusiv la nivelul municipiului Bacău.
Uniunea Europeană a fixat prin Pactul Verde, faimosul „Green Deal”, obiective de mediu foarte ambițioase și întreaga proiecție europeană e orientată către aceste deziderate. Mai toate documentele strategice și programatice ale UE, că vorbim de Pactul Verde, de Mecanismul pentru o Tranziție Justă Verde sau de Mecanismul de Redresare și Reziliență sunt traversate de acest fir verde. Va trebui să reușim, ca stat, să ne impunem proiectele de infrastructură într-o Europă care și-a rezolvat demult dilemele privitoare la autostrăzi și care pășește foarte hotărât în zona protecției mediului, a energiei regenerabile, nepoluante și a unei economii tot mai verzi, în care decarbonizarea va juca un rol fundamental, mai ales că în următorul deceniu se va renunța, tot mai accentuat, la combustibilii fosili. În condițiile în care Programul Operațional Transport (POT) prevede o alocare națională de sub 2 miliarde euro, pentru îmbunătățirea conectivității prin dezvoltarea rețelei TEN-T de transport rutier, fondurile pentru construirea de autostrăzi în România sunt complet insuficiente și vor fi tot mai limitate în raport de cerere.
Din câte observ, la București se află la guvernare niște politicieni care nu sesizează acest spirit al vremurilor și se joacă de-a guvernarea cu costuri enorme pe care tot românii le vor suporta. Vă reamintesc că și PNRR-ul lui Orban și PNRR-ul lui Ghinea au fost întoarse de Comisia Europeană, în timp ce multe alte state au trecut, cu succes, de această etapă și se pregătesc să facă absorbție de fonduri europene.
Mai mult, guvernarea Cîțu invocă tot felul de presupuse condiționalități impuse de Comisie, legate de obligativitatea unor reforme sociale foarte dure. Subliniez că în recomandările de țară trasate de Consiliu în mai 2020, în marja semestrului european, nu se solicită nicio astfel de reformă cu cost social devastator pentru populația activă din România sau persoanele vârstnice. Guvernarea de dreapta forțează aceste pretinse „reforme”, cum a procedat și guvernul Boc în 2010/2011, pavând drumul României către austeritate și sărăcie pentru cei mulți. Ne vom delimita net, eu și colegii mei din PSD, de această lovitură pe care guvernul PNL – USR/PLUS o pregătește românilor. În Parlamentul European se vorbește de asigurarea unui venit minim garantat la nivel de UE, în timp ce la București de înghețarea salariului minim și măsuri de austeritate care vor avea drept consecință pauperizarea unei mari părți a populației.
Una din sensibilitațile băcăuanilor, dar și a moldovenilor, este legătură rutieră cu Ardealul. Ați venit cu ideea unei alternative, mai viabile, la Autostrada A8, numită și „Autostrada Unirii”, respectiv cu traseul Brașov – Bacău – Iași, adică Autostrada A13. Cum este văzut proiectul A13 de la Bruxelles, ce șanse sunt ca el să fie finanțat cu bani europeni?
A13 Bacău – Onești – Brașov nu este o banală alternativă, ea este singura soluție pentru conectarea Moldovei și Transilvaniei prin autostradă. O spun deschis, nu există o competiție între A13 și A8, este o falsă temă pe care inclusiv actualul ministru al Transporturilor, dl. Drulă de la USR, caută să o inflameze. Avem o analiză multicriterială BEI-PASSA, experți agreați de Comisia Europeană, care spune clar că A8 este un proiect agresiv cu mediul înconjurător, îndeosebi pe tronsonul Tg. Mureș – Tg. Neamț, care în procent de 55% se suprapune cu arii protejate și rezervații naturale, așa cum este de pildă Parcul Național Ceahlău.
Eu apreciez că nu sunt șanse nici măcar teoretice ca A8 să fie soluția de trecere a Carpaților din Transilvania în Moldova, tocmai de aceea găsesc inexplicabil modul în care ministrul Drulă insistă să forțeze finanțare europeană pentru capete și cioturi din A8. Capetele și cioturile nu duc nicăieri și e greu de crezut că Bruxelles-ul va accepta la finanțare așa ceva.
Să ne amintim că cei care au înșelat românii, la alegerile din 2020, cu miliardele de euro din PNRR, sunt tot cei care în 2018, sub pretextul Centenarului Marii Uniri, au promovat o lege pentru construirea A8, o lege rămasă fără urmări până azi. Cei care au promis 80 miliarde euro și s-au întors cu coada între picioare de la Bruxelles sunt exact aceiași care în 2018 au făcut lege pentru „Autostrada Unirii”, o lege fără niciun rezultat.
La întâlnirea pe care am avut-o în martie, la Comisia Europeană, cu doamna comisar Adina Vălean am prezentat un Memorandum cu privire la necesitatea A13 Bacău – Onești – Brașov, precum și argumentele substanțiale în favoarea acestui proiect de infrastructură. Doamna Vălean a ascultat pledoaria noastră, subliniind tocmai ceea ce lipsește guvernului PNL-USR/PLUS: nevoia de coerență și viziune în conceperea proiectelor, mai ales a celor de infrastructură. A13 e un proiect bine văzut la Bruxelles, dar în final guvernul de la București ia deciziile. Din lectura PNRR rezultă că guvernul Cîțu nu are ca obiectiv trecerea Carpaților cu o autostradă spre Moldova. Practic, coeziunea teritorială nu este o prioritate, iar redresarea și reziliența se opresc pe linia Carpaților.
Ne aflăm în primul an din exercițiul financiar european 2021- 2027. Care sunt, in linii generale, obiectivele cadrului bugetar multianual și cum ar putea profita administrațiile locale băcăuane de axele acestui buget? Sunt pregătite autoritățile locale cu proiecte viabile care să atragă bani europeni în următorii ani?
Suntem în primul an al cadrului bugetar multianual 2021-2027, însă programele operaționale și axele naționale aferente sunt în curs de a fi definite. Ele comportă, de asemenea, o negociere cu Comisia, având în considerare prioritățile la nivelul UE, în principal tranziția verde justă, digitalizarea, reziliența sistemelor sanitare și a gestionării situaților de urgență. Prin cadrul bugetar multianual 2021-2027, UE a fixat obiective foarte ambițioase, mai ales în privința protecției mediului înconjurător, a utilizării energiei din surse nepoluante etc.
Există o problemă de capacitate administrativă în cazul multor administrații locale din România, pentru că absorbția fondurilor europene presupune o viziune, elaborarea de strategii și proiecte, respectiv planificarea acestora. Am lucrat cu fonduri europene, în perioada cât am condus Consiliul Județean Bacău, și știu că regiunea Nord-Est a avut, în exercițiul bugetar 2007-2013/2015, un grad de absorbție ridicat, poate cel mai mare dintre toate regiunile țării.
Pentru 2021-2027 am încredere în echipa de la CJ, condusă de președintele Valentin Ivancea, a cărei viziune este pliată chiar pe obiectivele UE despre care am vorbit anterior. Știu că la CJ există o preocupare deosebită în creșterea rezilienței sistemului sanitar, în investițiile în sănătatea băcăuană prin parteneriate cu UAT-urile care administrează spitale, dar și în infrastructura județeană de transport.+
După mine, marele pariu al perioadei de alocare 2021-2027 rămâne implementarea aplicației POIM de 500 milioane euro în apă/canalizare în județul Bacău. Sunt investiții care vizează 41 de UAT-uri din județ, între care și municipiul Bacău, și pentru care CJ lucrează din 2016. Contractul de finanțare a fost semnat în decembrie 2020, iar de acum putem vorbi despre o cursă contracronometru pentru implementarea aplicației, o cursă în care rolul Companiei Regionale de Apă Bacău și al ADIB, asociație care reunește 89 UAT-uri din județ, va fi hotărâtor.
Pentru că se împlinește, aproape un an, de când sunteți în Parlamentul European, credeți că e posibilă creșterea performanței autorităților în zonele urbane și rurale băcăuane printr-o reformă sau digitalizare mai accentuată?
Consider că digitalizarea este un proces implacabil, aflat în plină developare și căruia va trebui să-i facem față la toate nivelurile de activitate. În egală măsură, digitalizarea a devenit și o „mantră” în gura unor politicieni care o predică, dar când se află la conducere uită subit de ea. Cunosc cazuri concrete de primari care se erijează în apostoli ai digitalizării, dar în practică derulează doar proceduri offline de achiziții, adică sunt fanii dosarului cu șină. Digitalizarea, ca și tranziția verde, reprezintă un proces ireversibil și va trebui să ne obișnuim cu rolul în creștere al tehnologiei și al inteligenței artificiale în viețile noastre, în administrația publică totodată. În ce măsură aportul tehnologiei va fi unul pozitiv pentru comunitățile locale, cred că ține și de decidenții politici din fruntea respectivelor comunități. Dar de acest proces nu vom fi scutiți și eu cred că decidenții trebuie să facă în așa fel încât tehnologia să ajute comunitățile și cetățenii, nu să devină un impediment suplimentar, o corvoadă.
