Peste lumea-ntreagă, s-a abătut o pacoste de care sper să scăpăm, cu bine și cât mai repede. Chit că am obosit repetând cât de mult contează ca măcar să ne protejăm, să respectăm niște reguli, le-aș numi, minimale, comparativ cu tragedia de a pierde suflete dragi. Mulți, din păcate, au luat în bășcălie toată această nenorocire, sfidând totul. Nu doar regulile pandemiei, ci și pe omul de bun simț care chiar și-a propus să mai trăiască un pic, până mai plantează un copac, își face o casă sau îi mai mângâie pe creștet pe nepoți, în drumul lor spre viața plină de surprize a maturității.
Mă gândesc, poate că și din cauza acestor sceptici de serviciu, șoșoace cocoțate în vârful grămezii de porumb, pandemia s-a prelungit până azi. Lor nu le-a păsat nici de firmele care s-au dus la vale, cu lacătele ruginind pe uși, nici de oamenii care au ajuns pe drumuri sau de viața care s-a scumpit peste noapte. Nici măcar de copiii de peste tot care au pierdut un an din viață, departe de școală, de colegii și dascălii pe care se obișnuise să-i aibă mereu aproape. Un an în care aproape că n-au învățat mai nimic. Îi văd pe copiii amărâți de la țară căutând prin curte semnalul la tabletă sau la telefon, în încercarea de a prinde crâmpeie din ora de studiu la distanță ținută de dascălul blazat și, mai ales, depășit de tehnologia mileniului III. Pe acei copii care au înțeles că, dacă vor să-și schimbe statutul de om simplu de la sat, au nevoie de carte, de studiu temeinic, transformând, astfel, o întreagă generație care, sperăm, nu va repeta greșelile înaintașilor. Copii de sacrificiu care au trăit evenimente ce vor fi marcate cu litere fierbinți în manualele viitorilor elevi.
Sper ca, din tot răul ăsta, măcar un bine să se desprindă: pe lângă faptul că am învățat, cred, să trăim și altfel, să acceptăm restricțiile, fiind mai conștienți de nevoia noastră de a fi în siguranță, de a ne proteja familiile și prietenii, să fim mai echilibrați, mai înțelepți, am aflat că, în anumite momente ale umanității, mereu va exista ceva care-l poate pune la pământ pe măria sa Omul. Cu sacrificii. Și ce sacrificii!!!
