În topurile calității vieții, dar și în topurile fericirii, găsim mereu Elveția pe podium. Oricât de subiective ar fi aceste topuri, ele reflectă totuși niște adevăruri. Cu migală și responsabilitate de… ceasornicari ai democrației, elvețienii „repară” derapajele acesteia prin reglaje rapide care respectă drepturile omului. În urmă cu niște ani, de pildă, s-a constatat că în unele cantoane, care au o mare libertate legislativă, barurile erau aglomerate, infracțiunile generate de consumul de alcool și substanțe interzise atingeau recorduri surprinzătoare. Analizând cauzele, elvețienii au constatat că indemnizațiile de șomaj erau prea mari, mulți tineri preferând să nu muncească și să chefuiască, încurajați fiind de cuantumul generos al veniturilor asigurate de comunitate.
Reglajul a fost simplu: indemnizațiile de șomaj au fost reduse semnificativ și normalitatea a revenit. Recent, elvețienii ne-au mai surprins cu un „reglaj” inedit, eficient, dar și democratic. Constatând că mulți cerșetori au devenit veritabili stăpâni și teroriști ai străzilor, autoritățile din Basel au decis să ofere oricărui cerșetor dispus să părăsească Elveția câte un voucher de călătorie către o destinație europeană. Voucherul nu acoperă doar cheltuielile pentru transport, ci și o donație de 20 de franci elvețieni. Unora li s-a asigurat chiar transportul cu avionul, trenul pe care-l folosiseră ca mijloc de transport la sosirea în Elveția fiind considerat de către cerșetori o opțiune mult prea obositoare. Autoritățile elvețiene au fost ferme, însă: beneficiarii trebuie să declare, în scris,că nu se vor mai întoarce în Elveţia.Dacă vor fi găsiţi din nou aici, riscă să fie expulzaţi.Publicul elvețian a aplaudat soluția, susținând efortul financiar. O soluție gingașă, spun unii, de vreme ce Elveția a fost obligată de CEDO să-i plătească daune unui cerșetor român căruia i-a fost interzis să mai cerșească… Soluție gingașă, dar cu multe virtuți democratice.
Mutatis mutandis, ce-ar fi să ne lăsăm și noi influențați de elvețieni? În diferite structuri ale statului (locale, județene, centrale) se strecoară, ca urmare a votului democratic, și indivizi care, neavând un loc de muncă, asaltează urnele, pentru a obține un venit, asemenea cerșetorilor. Alții, cu recunoscut statut de șmenari, de farsori ai moralei, de părăduitori ai oricărui gen de credință sau cu ocupații mereu îndoielnice, pătrund în același mod în aceste structuri pe care pe care le înveninează nu doar cu incompetența lor, ci și cu apucăturile de subminare a bunului simț al democrației. Ce-ar fi dacă, sesizând această eroare a urnelor – atât de evidentă, în unele cazuri – comunitățile noastre ar putea reacționa legal, în stil „elvețian”, și le-ar oferi acestor vrăjmași ai bunului simț și ai democrației, niște vouchere care ar acoperi indemnizația lor pe o anumită perioadă, dar cu o condiție: să stea mai apoi departe de atracția urnelor… Nu-i așa că am accepta cu drag să contribuim la repararea acestor erori de… urnă?
Winston Churchill ne-a avertizat: „Democrația este cea mai proastă formă de guvernare, cu excepția tuturor celor care au fost încercate”. A alege înseamnă a încerca să cauți răul cel mai mic. Uneori, însă, urnele se înșală mult prea mult și ar trebui să intervenim prin mecanisme legislative; democratice, desigur. Unii veți primi cu sarcasm aceste rânduri. Acestora le-aș aminti ce spune Karl Popper („Viitorul este deschis…”, București, Editura Trei, 1997, p. 12): „La vârsta de 12 ani l-am întrebat pe profesorul meu de fizică ce este energia[…]. Însă profesorul meu nu a făcut nicio încercare de a-mi răspunde la întrebare […]; întotdeauna când încercam să pun o întrebare critică, nu primeam niciun răspuns”. Cam așa se întâmplă, la orice vârstă, dacă formulezi întrebări critice în unele democrații care nu înțeleg faptul că structurile manageriale statale nu sunt refugii pentru luzări (cu sensul de ratați, aici…) sau cerșetori.
