Pe 19 aprilie, cel mai vechi cotidian italian, „Gazzetta di Parma” a împlinit 286 de ani. Nu e nicio eroare: din 1735, de când apărea prima foaie sub titulatura „Gazzetta di Parma” și până în prezent sunt exact 286 de ani! La ceas aniversar, ziarul a editat și o superbă broșură de 92 de pagini, intitulată simplu, dar sugestiv, „Gazzetta ta, 1735/ 2021”. Unul dintre exemplare a ajuns în posesia „Deșteptării”. Cu dedicație. Totul, în baza unei legături de dată mai veche între cele două cotidiene. Dedicația aparține jurnalistului Gian Carlo Zanacca. Liantul acestei legături îl reprezintă, în schimb, Ștefan Cociangă, un băcăuan stabilit încă din anii ’90 la Parma. „Primul lucru pe care l-am remarcat când am ajuns atunci la Parma a fost că echipa orașului avea aceleași culori cu ale Selenei Bacău – viitoarea FCM. Era unul dintre lucrurile mărunte, dar importante, care îmi mai atenuau dorul de casă”, își amintește și azi, cu o umbra de zâmbet, Ștefan. Abonat la „Gazzetta di Parma”, unde și-a făcut și prieteni apropiați – un nume pentru toți, cel al regretatului Marco Federici – Ștefan Cociangă a continuat să țină legătura cu Bacăul și prin intermediul Deșteptării.
Iar broșura editată recent de „Gazzetta di Parma” și ajunsă, cu dedicație, în birourile „Deșteptării” ne amintește că, uneori, legăturile între oameni, orașe și țări nu au la bază doar cromatica asemănătoare a echipelor de fotbal preferate. „Gazzetta ta, 1735/ 2021” este o adevărată bijuterie. Jurnalistică, dar și grafică. Sunt evocate evenimente din viața „Gazzettei”, figuri emblematice precum Egisto Corradi („cel mai bun reporter de teren”, cum îl descria inimitabilul Indro Montanelli), dar și proiecția de viitor a ziarului. „Calitate și autoritate – acestea sunt armele la care ziarele trebuie să recurgă pentru a face față concurenței exercitate de noile curente media și de rapiditatea cu care ele difuzează știri, dar și cu care propagă fake news”, notează directorul „Gazzettei di Parma” în articolul „Noua Gazzetta, între modernitate și tradiție”. Cu ani în urmă, am vizitat, tot la invitația lui Ștefan, sediul „Gazzettei di Parma”. Răsfoind în sens invers ziare și zile, îmi dau seama că asta se petrecea în primăvara lui 2007. În acel 2007, Bacăul avea nu mai puțin de cinci cotidiene, patru săptămânale și numeroase posturi radio și TV. La 14 ani distanță, dintre toate acestea, au rezistat doar două: „Deșteptarea” și „Ziarul de Bacău”. Și unul singur pe print: „Deșteptarea”. E greu, foarte greu de spus cum va arăta presa băcăuană peste alți 14 ani, dar, de la vastitatea celor 286 de ani ai „Gazzettei di Parma”, mesajul- cu sau fără dedicație- este unul singur: jurnalismul de calitate rezistă probei timpului.
