Sinaxarul zilei ne poziționează tot spre Înviere. Pentru a ne lumina întru înțelegerea faptului că Biserica nu este exclusivistă ori, mai rău, misogină. Și a ne încredința, prin textul Evangheliei (Marcu 15, 43-47; 16, 1-8), de acea icoană de mare preț lăsată nouă la îndemână: chipul femeii creștine slujitoare și mărturisitoare a Vieții, fidelă Învățătorului nu doar până la suferință, ci și dincolo de pragul ei.
Prăznuirea Mironosițelor ne invită la a-L privi și primi pe Domnul Cel răstignit. Este paradoxul creștinismului! Căci, mulți pășesc după Iisus Omul atât timp cât El apare drept un făcător de minuni. Sau poftesc, pentru faimă și trufie, să-I devină apostoli. Nu puțini la număr sunt cei ce-L cercetează serios după Înviere. Cu gândul de a fi ucenici ai Săi, dar fără de Cruce… Doar femeile purtătoare de mir Îl caută atunci când nu-L știu a fi decât Răstignitul lepădat, batjocoritul și disprețuitul tuturor, mortul pe crucea infamă a făcătorilor de rele. Cu smerenie și cucernicie, pe când se revărsau zorile, în ziua cea dintâi a săptămânii, înfruntă întunericul, armata romană, stupiditatea norodului, teama apostolilor și merg la mormântul plin de slavă, pe care-l părăsiseră de câteva zile, cu sufletele rupte de durere.
Socotind că trupului Domnului nu i s-au făcut toate cele meritate obiceiului, la porunca dragostei lor nemărginite, pregătesc miresmele cuvenite, atente fiind la cele ce aveau de îndeplinit. Nu știau prea bine cum se vor descurca. Ce vor spune și ce vor face în fața străjerilor puși de sinedriști să păzească mormântul cu strășnicie? Erau speriate doar de un singur gând: „Cine ne va prăvăli piatra de la ușa mormântului?” Atitudine de evlavie, respect, preţuire şi dragoste, alăturată credinței lor fără de șovăială. Ce taină ascunde Dumnezeu în fragilitatea lor! Face din ele misionari către Apostoli. Sunt mesagerii unui mormânt gol și totuși plin de slavă, către cei ce vor fi trimişi să vestească Învierea!
Duminica Mironosiţelor este și ziua femeii creștine, chemată la a fi mărturisitoare a vieţii, dar și chip de smerenie și de mărturisire curajoasă a Mântuitorului în mijlocul unei lumi adâncite în materialitate şi parcă mai puţin sensibilă la valorile Evangheliei.
Pr. prof. dr. Adrian Alexandrescu, inspector școlar