Ne tot învârtim în jurul cozii, ca un căţel distrat. Au trecut şase luni (24 de săptămâni, 180 de zile) şi abia am reuşit să vaccinăm aproape 2 milioane de persoane, în condiţiile în care multe alte ţări sunt cu mult înaintea noastră. Până la 10-12 milioane mai avem mult de muncă, efectiv de muncă, dar şi de convingere a populaţiei, capitol unde stăm foarte prost. De ce stăm prost? N-avem idei, nu avem oameni pregătiţi, nu am investit, nu ne interesează, iar doar cu vocea de la Palatul Cotroceni nu vaccinăm noi jumătate din populaţia majoră.
Pe anumite segmente, antivacciniştii, conspiraţioniştii, Gică contra de meserie au dominat dezbaterile publice, acesta ar fi un aspect, pe de altă parte nici la infrastructura de gen nu am stat şi nu stăm încă bine. Am deschis două-trei centre de vaccinare prin oraşe şi am lălăit-o aşa vreo patru luni, cu platforme, telefoane, cu internet.
Altă tâmpenie, în loc să amenajezi centre de vaccinare în cartiere (se găseau spaţii), noi îi plimbăm pe la Centrul de Afaceri, în afara oraşului, de parcă cineva şi-a pus în cap să nu reuşească această acţiune extrem de importantă. În acelaşi timp, urgent ar fi trebuit deschise centre în toate comunele limitrofe oraşelor, localităţile navetiştilor. S-a tot vorbit de caravane care să se deplaseze în comunele îndepărtate, în Bacău s-a făcut foarte puţin şi mă întreb când se vor vaccina locuitorii din Stănişeşti, Palanca, Huruieşti, Dămieneşti, Căbeşti, Tăvădărăşti etc.
Nu cred că într-o localitate rurală nu se poate amenaja un centru de vaccinare, doar să vrei şi să te ducă capul, iar medicii de familie, şi din oraşe şi de la sate, să facă un efort două-trei luni, că nu se dărâmă lumea. Suntem într-o situaţie excepţională, de alertă, procedăm ca atare. Sunt soluţii, foarte multe soluţii, însă facem în continuare politică, ne lamentăm, facem şedinţe…
Dacă nu ieşim din amorţeală, dacă nu lăsăm comoditatea şi ne tot uităm în gura celor care doar cer şi se plâng de atâta muncă, ne va prinde şi anul viitor tot vaccinând prin judeţ.
