Pentru prima dată, după mulți ani, am constatat, cu nemăsurată bucurie, că o parte dintre aleșii locali s-au opus invaziei teutonilor din comerțul sălbatic, ajunși până în mijlocul cetății. Au zis „Nu” deschiderii altor supermarket-uri în plin centru. Nu știu dacă bucuria va ține prea mult sau ce interes politic e la mijloc. Important e că s-a întâmplat.
Totuși, o iau ca pe o primă victorie împotriva asaltului sălbatic al multinaționalelor lacome care l-au pus la pământ pe micul întreprinzător, apărut după revoluție. Să ne aducem aminte că venirea hypermarket-urilor în buricul târgului le-a luat de la gură pâinea miilor de copii ai căror părinți trăiau puțin mai bine, făcând comerț cu de toate. E drept, au dispărut oribilele măsuțe cu ciungă și suc la cutie sau cașcarabetele cu un pronunțat aspect de dormitoare de șantier.
S-au închis, pe rând, și micile „non-stop-uri” de la parterul blocurilor, care vindeau „pe caiet” câte o cinzeacă unui însetat întârziat cu mult după miezul nopții, dar numai bune pentru a-ți găsi pâinea de seară sau PET-ul de bere ieftină care nici nu văzuse orzul sau hameiul trecând prin apropiere. Au venit, în schimb, galii, la braț cu teutonii, care au uitat să achite impozite și taxe pentru marfa frumos ambalată, dar mai proastă decât suratele gemene de pe rafturile occidentalilor. Iar, țăranul nostru, cu palma cât o țară, era nevoit să-și arunce la gunoi munca de-un an, pe rafturile magazinelor invadatoare încăpând doar roșiile turcilor, merele polonezilor și sparanghelul nemților, o buruiană pentru fițoși, de parcă rădăcinoasele noastre le-ar fi stat în gât.
Guvernanții, ca niște slugi veșnic îndatorate bogaților occidentali, le-au permis granzilor din comerț să-și țină ușile deschise pe timp de pandemie, iar patronilor români le-au pus lacăt pe afaceri. Chiar și așa, m-am bucurat să-l văd pe Daniel din Sarata, continuând să vândă în spațiul închiriat, de la „Orizont”, cam ce mai avea prin seră sau ce reușea să cumpere de la angrourile arabilor. Cum la fel m-a uimit să văd cum magazinașul românesc de peste drum e plin ochi de clienți, deși în jur e inflație de market-uri de proximitate deschise de britanicii care și-au dat cu dreptu-n stângul, ieșind din Uniunea pe care chiar ei o înființase. Să rămână acolo, și să-i ia și pe frații de continent. Are România cu ce ne hrăni! Să nu ne parte ei de grijă.
