Inventica. Un termen care încearcă să explice acel amalgam în care se contopesc sclipirea gândirii umane, perseverența, șansa, inspirația – în procente mici, având ca liant din abundență, transpirația. Idei avem toți. Câte sunt puse în practică?
Un brevet de invenție poate deveni o poveste din momentul în care își găsește aplicația practică. Nu toate invențiile au adus beneficii omenirii. Mihai Laschi, prin dispozitivele omologate realizate de el, vine în sprijinul îmbuntățirii calității vieții de zi cu zi.
S-a născut în orașul Tg. Ocna, zodie Rac, în data de 1 iunie, 1941. „Am urmat școala elementară aici. Liceul liceul seral l-am început la Tg. Ocna și l-am terminat în București. Acolo am absolvit, în 1969, Școala Tehnică de Maiștri Iosif Rangheț, profilul termoenergetic. (Iosif Rangheț a fost deputat în Marea Adunare Națională după naționalizare, în sesiunea 1948 – 1952. După moartea sa, Fabrica de Strunguri Arad și-a schimbat denumirea. Un număr imens de strunguri universale, produse la Arad, îi poartă numele, n.r.). Lucram la Energomontaj București. La 25 de ani am fost luat în armată, la tancuri. M-au văzut mai mic de statură. Eram căsătorit. Aniversăm 61 de ani. Maria terminase o școală de asistente medicale și a venit în Tg. Ocna. Eu jucam fotbal la echipa Oituz Tg.Ocna. Ne-am intersectat. Întâmplător și-a găsit o gazdă față în față de casa în care locuiam. Am rămas legați. Avem un băiat Paul, un nepot Ștefan și un strănepot, Matei. Am o familie extraordinară.”
Datorită specificului meseriei și vremurilor, de-a lungul anilor a făcut un periplu prin țară, pe marile șantiere unde se construiau termocentrale: Turceni, Deva, Rovinari. „La Deva am avut de făcut Grupul III de 3×200 MW, erau 4 grupuri proiectate să fie date în folosință . Când s-a finalizat lucrarea am fost trimis la Rovinari. De acolo am venit prin transfer la Bacău, la URA (Uzina de Reparații Avioane), în 1972. Mi-a ajuns atâta șantier. Vroiam și eu program de 8 ore. Eram tehnolog principal. L-am avut șef de serviciu pe inginerul Constantin Pălămaru, un profesionist și un om de excepție. Era criză mare de locuințe. Soția a rămas cu băiatul la o cumnată, în Călinești. A găsit serviciu acolo. Și-am făcut naveta zilnic la fabrică, cu rata, 2 ore dus, două ore întors, de m-am săturat. Cu ceva bani adunați pentru aconto, am făcut contract cu OCLPP să ne cumpărăm apartament. Dar și atunci, ca și acum, planul era unul, realizarea alta. Blocul trebuia să fie gata în decembrie și s-a dat în folosință 6 luni mai târziu. Pe 29 iunie 1973 am primit cheile. Din acea dată locuim în Bacău.”
„Eu leg stăpânul unde spune calul, nu calul unde spune stăpânul!”
„Eram la dispoziția conducerii întreprinderii. Nu puteai schimba serviciul cum vroiai. La un moment dat am mers, prin transfer, la Complexul de porci de la Nicolae Bălcescu (ISCIP), cu autorizație. Să fac treabă! Acolo am fost numit șef la Stația de epurare a apei uzate. Erau mari probleme. Cea mai dureroasă la vremea aceea, prin 73, era cea a funcționării acestor stații care nu dădeau randament. Doar bătai de cap la toate nivelele Ministerului Agriculturii. De aici au început aventurile tehnice, de logistică. Se spune că proștii, când nu au ce face… gândesc! Prin proiectare stația a fost subdimensionată. Nu puteam să scot parametrii impuși de normative. Capacitatea de producție ajunsese treptat la 150.000 de capete anual. A venit o delegație de englezi în vizită. Când au văzut stația de epurare au spus că folosesc așa ceva, pentru un hotel și un număr de 1.500 de porcine. Pur și simplu s-au speriat.
Credeau că nu au înțeles bine. Ce să mai spun că procesul de populare a complexului a început înainte de a fi gata stația. Halele s-au dat în folosință pe rând. Cantitățile de dejecții au început să crească. Când bătea vântul, mirosul ajungea până în centrul orașului. Am cunoscut atunci, venit de la București, un inginer Adrian Zaharia, de la Institutul de Stat pentru Proiectări Zootehnice. Trebuiau găsite alte soluții. Am gândit împreună un procedeu cu sonde de tratare a nămolului, care făcea mult mai rapidă drenarea din paturile de uscare, nu intru în amănunte, pe care l-am propus. Atunci am primit de la București, în 1974, primul certificat de inventator pentru: Procedeu și filtru pentru deshidratarea nămolului. Am cesionat către Institut brevetul, fiind pus în practică la toate complexele mari din țară. Am fost recompensat! Banii au venit în… 1984. Nu ajungeau nici de o mașină, nici de un apartament. Dar a fost bine! Ei mi-au făcut calculul pe o perioadă de 5 ani, la profiturile și beneficiile aduse prin implementarea proiectului. Paturile acestea de uscare redau mult teren fertil agriculturii. Generau producție.”
Următorul brevet, altă abordare
A urmat o perioadă de 2 ani la Întreprinderea de Mașini Unelte. Din 1976 a lucrat direct în producție, ca șef de echipă la Atelierul de mașini de alezat și frezat. Se câștiga bine. Se făcea export. Mașinile ajungeau la expoziții în China, Germania, Argentina… „Aveam nevoie de bani. Știți bancul…? E de pe vremea cartelelor, când o duceau bine cei care lucrau în alimentație. Se întâlnesc doi tipi la Restaurantul Bistrița.Veneau de la muncă. Unul dintre ei se îmbată țeapăn. Amicul ocazional de pahar îl întreabă: unde lucrați domnule? La abator! Ca să se pună bine pe lângă el îi mai dă de băut și îl ajută să ajungă acasă. Sună la ușă, deschide tovarășa și îl ia în primire. Și pe dumneata te-a păcălit? Ce abator? Fugi dom’le de-aici! El e inginer. Ca să pară bogat zice că e măcelar. Lucram în acord. Se câștiga bine. Sunt amintiri plăcute.” A revenit în 1978 la FCAv. Fabrica de Construcții Avioane avioane acum. După experiențele avute la ISCIP a rămas, cum îi place să spună, cu o „amantă”: apa! O altă provocare.
„Trebuie să ne purtăm toți frumos cu ea. Apa potabilă este deficitară. Reprezintă doar 2% din cantitatea existenă pe glob. Toți spunem H2O, dar secretele apei sunt bine ascunse. Are atâtea calități și atâtea proprietăți, pe care noi nu le respectăm pentru că nu le știm. Și de aceea ne batem joc de curățenia apelor. După multe studii și bazaconii, experimente, prototipuri, construirea unei stații pilot funcționale, am ajuns să obțin Brevetul de inventator, cu Nr. 119535, pentru o instalație de tratare magnetică a apei. Din momentul când apa a ieșit din pământ și trece prin conducte, pompe, curbe, își pierde din energia naturală. Cum poți să refaci această energie? Adăugând o energie magnetică artificială, care de fapt ce face? Lucrează asupra atomilor de hidrogen și oxigen, modificând unghiurile de interacțiune dintre aceste două elemente.”
Alt proiect, alt brevet: Irigații inteligente și agricultură de precizie
„Nu am reușit să-l implementez niciodată. Planul de investiții în agricultură pentru canalele de irigații a rămas doar plan. Proiectul presupune un cosum mai mic de apă și o calitate mai bună a produselor prin folosirea apelor tratate magnetic. Cu producții sporite la hectar la culturile din câmp, iar în zootehnie, prin obținerea unei calități mai bune a cărnii și scăderea grăsimilor. Dispozitivul se poate implementa la orice stație de irigare. Nu are nevoie de curent. Se alimentează prin celule solare. Nu are piese în mișcare. Sistemul este inteligent deoarece utilizează niște sonde care se fixează în sola pregătită pentru irigare. Acestea măsoară permanent umiditatea solului, fiind reglate la parametrii tehnologici ai plantei cultivate acolo. Prin semnal radio pornesc și opresc automat stația de pompare, economisind apa și evitând posibilele erori umane.”
Liber profesionist
Mihai Laschi a lucrat la Aerostar până în 1991. „În 1992 am plecat în Germania. Am fost să muncesc. Cum era atunci, am trecut prin biroul de emigrări. Timp de 6 luni de zile am stat. Era foarte greu. Nu aveam nici garanția că voi găsi un loc de muncă pentru ceea ce știam eu să fac. M-am întors acasă. N-am să mor eu de foame, mi-am zis! Așa că am devenit liber profesionist. Mi-am dat seama că este tare greu să fii în același timp și șeful, și servitorul tău. Un timp am făcut taximetrie, apoi am lucrat la darea în folosință a unei stații de tratare a aerului, la Întorsura Buzăului, cu finanțare din fonduri europene. Împreună cu o firmă din Bacău am făcut lucrările de modernizare termică și aer condiționat la Maternitate și Pediatrie. Ei, mici ciubucuri, încălzirea la câte o vilă… După ce am ieșit la pensie, în 1999, am refuzat să mai muncesc.”
În 2004 obține un alt brevet de inventator, de astă dată în domeniul sănătății: Dispozitiv pentru dializă. „Pentru că la dializă se combină apa cu soluțiile dializante, pentru tratamentul medical se folosește apa distilată. Apa distilată este o apă moartă. Aplicând acest dispozitiv se reface energizarea apei, fapt care poate duce la reducerea numărului de ședințe de hemodializă sau, în cazuri mai puțin grave, poate reduce complet dializa. Există o problemă de percepție privind implementarea dispozitivului în actul medical. Este o responsabilitate foarte mare. Dacă Doamne ferește se întâmplă ceva cu pacientul, se va spune că este din cauza dispozitivului. Am trimis documentări ale celor două invenții unor specialiști din Statele Unite și Canada. Poate sunt ei interesați.”
Tehnicianul Mihai Laschi a participat la multe saloane de inventică și cu alte dispozitive, obținând diplome, medalii, trofee. O viață plină de căutări, materializată în tot felul de dispozitive apreciate de lumea științifică. Speră să-și găsească utilitatea în viața practică. Acum are ca pasiuni lectura, teatrul, istoria reală și programele de televiziune cu teme științifice, apa.
