Într-una din zilele acestei mohorâte primăveri, bunul și vechiul meu prieten din perioada studenției, Gheorghe Iorga (am avut aceiași extraordinari profesori și am respirat același aer din Amfiteatrul Odobescu și din sălile mici, de la etaj, de la mansarda Literelor bucureștene), a venit să mă vadă, la redacția Ateneului, având o tolbă mare, plină de cărți. Ne-a adus tuturor, celor din redacție, cele trei volume de eseuri care i-au apărut recent, și a mai lăsat și pentru biblioteca noastră câteva exemplare. I-am spus că trebuie să mai fac rost de câteva rafturi noi, pe care să așez doar cărțile lui, dacă va continua în acest ritm. Cred că i-a plăcut gluma mea, așa că a revenit cu a patra carte, o traducere, de astă dată. M-am bucurat văzându-i eseurile strânse în volum, ținând cont de faptul că, mare parte din ele au fost publicate, în ultimii ani, în paginile revistei „Ateneu”, acesta fiind unul dintre rolurile importante ale unei reviste de cultură, să fie un laborator de creație al culturii vii. Gheorghe Iorga se alătură lui Constantin Călin, Liviu Dănceanu, Ion Fercu, Vasile Spiridon, Cornel Galben, Adrian Jicu, Marius Manta, Vasile Spiridon, Dan Petrușcă, scriitori care au avut și au rubrici în „Ateneu”, articolelele de aici fiind reunite apoi în cuprinsul unor cărți. Înainte de 1990 și Nicolae Manolescu a publicat în Ateneul băcăuan unele dintre temele sale, regăsite în cunoscutele volume de mai târziu.
Voi da acum titlturile cărților despre care am început să povestesc: „Despre ce vorbește Lucrețiu când vorbește despre plăcere”, „Celălalt Valery”,„Fernando Pessoa. Textul vieții, imaginarul alterității” și „Nu există culoare dincolo de negru. Scrisori cu autoaprindere” de Forugh Farrokhzãd (traducere din persană). Toate au fost scoase la Editura Limes din Cluj și au coperte în culori pastel, plăcute, calde, luminoase.
Eseurile din aceste volume sunt atent și îndelung elaborate, Gheorghe Iorga intrând în dialog cu mari creatori de literatură, de critică, eseistică sau ficțiune. Erudiția, saltul gândirii, capacitatea speculativă, subtilitatea, felul liber, relaxat în care se plimbă printr-un orizont cultural întins și cuprinzător sunt calități esențiale ale autorului. Unghiul personal din care privește operele analizate, acuitatea observațiilor și finețea nuanțelor incită cititorul, îi solicită reflecția și îi seduce imaginația. Scrisul lui Gheorghe Iorga are eleganță frazării, adâncime, este plastic și convingător. Având un simț sigur al valorii, exersat în timp prin frecventarea capodoperelor literaturii și artei, eseistul te face părtaș la bucuria descoperirii minunatei vieți a cărților. Marea lui credință în literatură, pasiunea pentru complexitatea, bogăția și frumusețea ei, te cuceresc, având o putere iradiantă.
