De unde întrebarea
De la emisiunea deosebit de utilă „Teleșcoala”, difuzată pe TVR 2, cu din ce în ce mai mulți privitori. Pe 22 mart., profesoara (și nu „profesorul”, cum s-a recomandat) ne-a predat corect circumstanțialul de cauză, dar am rămas mirați când ni s-a spus de vreo trei ori că ortograma dintr-o din sintagma „dintr-o greșeală” ar fi formată din prepoziția „dintre” și articolul nehotărât „o”.
Ce-i cu dintre
Prepoziția aceasta nu introduce niciodată un circumstanțial de cauză, ci de regulă atribute, marcând locul situat între două sau mai multe obiecte (Intervalul dintre casă și magazie), un raport alternativ (Corelația dintre intenție și faptă), distanța dintre două elemente temporale (Punctul dintre înserare și noapte) sau relația de reciprocitate (Prietenia dintre vecini).
Și-atunci?
De vreme ce bănuitul dintr[e] din sintagma „dintr-o greșeală” nu respectă nici una dintre situațiile semnalate, iar desfacerea ortogramei (după modelul „c-o scrisoare”, în tempo rapid, din „cu o scrisoare”, în tempo lent) este imposibilă, trebuia găsită altă soluție.
Cauza greșelii
Prepoziția căutată face parte din fondul pasiv al limbii române, alături de întru (încă folosită, în exprimări cu voită culoare arhaică; din adverbul latinesc intro „înăuntru”) și printru (absentă azi). În cazul lui „dintr-o greșeală” este vorba despre prepoziția dintru (alcătuită din de + întru, ca printru, din pre + întru).
Vocea ortografului
Mioara Avram numeşte aceste situaţii „fenomene fonetice obligatorii”, când prepoziţiile citate se combină „cu un, o, unul, una, alt(ul), altă, alta, însul, însa, înşii, însele (dintr-o glumă, într-un ceas, printr-însul)” (Ortografie pentru toţi, Buc., Editura Academiei Române, 1990, p. 105, 106).
Săpată în piatră…
Dacă e nevoie de un reper, să aducem în memorie cele patru cuvinte încrustate pe frontispiciul mausoleului de la Mărășești: ÎNTRU SLAVA EROILOR NEAMULUI, unde întru exprimă primordial scopul înălțării acestui impresionant monument: omagiul special adus celor ce s-au jertfit în Războiul de Întregire Naţională.
… și în textele religioase
Crezul, simbolul credinței, cuprinde cinci prezențe ale prepoziției vechi: „Cred întru unul Dumnezeu”; „întru unul Domn”, „întru Duhul Sfânt”, „Întru una sfântă […] biserică” şi „întru iertarea păcatelor”. (Deci rostirile elidate /într-unul/, /într-una/ nu sunt corecte.) Compusul cu d[e] este de găsit în anaforaua Sfântului Ioan Gură de Aur: „Ale Tale dintru ale Tale”.
Perpetuare prin cântecul popular
„Numa cu vorbele astea am învățat cântecu ăsta. L-am învățat dintr-o muiere mai bătrână. De aici din comună, măritată în Criștior” (din mărturia unei depozitare de folclor din Grohoţele, Hunedoara, înregistrată de Ghizela Suliţeanu, în 1953; apud Antologie de lirică populară românească, ediţie de Ligia Bârgu-Georgescu).
Ce face DEX-ul (2016)
Ne învaţă că „dintru” poate introduce un circumstanţial de cauză, având sensul de „din cauza”: „S-a supărat dintr-o nimica toată”. Le mai și încurcă: la cuvântul-titlu DINTRU dă un exemplu cu cealaltă prepoziție: „(Partitiv) Din. Vorbește cu unii dintre noi”. „Printru” e cel mai slab prezentată: „PRINTRU prep. Prin. – Pre + între”. Era necesară o trimitere la frații săi: întru și dintru.
Ortograme fixe
Sunt cele trei: dintr-o (-un, -alta, -însul etc.), printr-o și într-o. Aici cratima este fixă, marcând elidarea vocalei -u, la întâlnirea cu altă vocală, cu care începe cuvântul următor. Identificarea cuvântului întreg este necesară pentru a explica folosirea cratimei într-o astfel de ortogramă.
