Un exemplu de viață activă, dedicată profesiei, familiei, cercetării. Virgilă Pâslaru s-a impus prin profesionalism, seriozitate și prestanță. Cu un comportament demn, jovial, umor rafinat și memorie excelentă, știe cum să-ți capteze atenția. Să-ți stârneacă interesul pentru proiectele la care lucrează.
„M-am născut în comuna Ștefan cel Mare, sat Viișoara, lângă Onești, în data de 22 aprilie 1938. Acolo m-am format ca om. Am fost 12 frați la părinți. Mama, Ana, avea 7 frați. La tata, Ion, au fost tot 12. Era un om foarte gospodar. Mama se ocupa de casă. Trăiam din agricultură. La școală stăteam la internat. Trebuiau alimente. La noi în casă era disciplină militară. Nu era impusă. Exista implementată în conștiința familei. Toată lumea știa ce avea făcut. Cine să ne supravegheze? Eram 12 copii! Toți am învățat carte. Faptul că între Viișoara și Ștefan cel Mare curgea Trotușul, și nu existau poduri, zona și-a păstrat farmecul. În păduri sunt și astăzi animale sălbatice și arbori seculari, frați ai stejarului de la Borzești.”
Nu i-a plăcut locul doi în viață
„Am muncit 44 de ani la Combinatul Petrochimic Borzești. Am fost dispecer tehnic – coordonator de producție – 30 de ani din cei 44. Școala am făcut-o acolo, liceul la Onești, școala de maiștri. Facultatea la Iași, pentru completarea studiilor de Chimie industrială. Acum sunt mândru că am participat la recuperarea Rafinăriei, din cadrul societății Rafo Onești, care a fost propusă pentru dezafectare. Urma să ajungă practic la fier vechi și groapa de gunoi.”
Munca și activitatea de cercetare s-au împletit armonios cu viața de familie. „M-am căsătorit în 1965 cu Suzana, care nu mai este printre noi. Venea din Cluj- Napoca, medic de chirurgie infantilă. Ne-am cunoscut cu ocazia unei dispute sportive. A fost o atracție care ne-a unit. Era medic stagiar atunci, la Slănic Moldova. Acolo se desfășura Spartaghiada de volei a UGSR-ului (a Sindicatelor din România), la care participam și eu cu echipa de la Borzești. Am câștigat și cupa. Aveam 27 de ani. Eram șef de secție. Am doi copii. Băiatul este inginer constructor la Iași, iar fiica, medic în Statele Unite. Pe atunci, numai în uzina unde lucram eu erau 6.500 de oameni. În tot Combinatul Petrochimic Borzești lucrau 25.000 de angajați cu contract de muncă. Astăzi dacă au mai rămas 6.000.”
Pentru Virgilă Pâslaru schimbarea a venit odată cu evenimentele din decembrie 1989. „M-am pensionat în 1990. În același an m-am privatizat, înființând un SRL cu mai multe obiecte de activitate. Nu poți să stai pensionar când vremurile se schimbă! Am fost printre primii membri fondatori ai Camerei de Comerț din Bacău. Acum lucrez în continuare, ca Persoană Fizică Autorizată. Am un Cabinet de consultanță în Bacău. Fac proiecte pentru Fonduri europene nerambursabile. Fac intermedieri cu petrol și construcții case. Sunt participant în cadrul unei echipe de inventatori care, împreună cu un investitor român, punem în practică un proiect pentru construcția Caselor evantai și utilizarea centralelor de tip ecoHORNET.”
Sunt centrale care din punct de vedere economic au un randament cu 90% mai decât cele vechi, gen de apartament. EcoHORNET înseamnă retehnologizarea produselor reciclabile, cum ar fi gunoaiele, deșeurile transformate în peleți și din peleți, prin combustie, transformate în energie termică și electrică.
Canalizarea energiei
„Am 83 de ani. Sunt în continuare perfect sanătos și activ în viața publică. Nu am făcut o injecție în viața mea, fapt pentru care nu am să mă apuc acum. Fratele mai mare, stabilit în America, are 109 ani. A lucrat în domeniul aviației. Soția lui, tot româncă, 96. Sunt mâhnit. La câteva ore după ce a făcut prima doză de vaccin a făcut pareză. Acum are în permanență medici lângă el, dar nu se mai poate mișca. Dimineața am vorbit cu el, dădea zăpada cu lopata de pe alee, era vesel, iar seara mă sună fiica să-mi spună ce s-a întâmplat. Eu lucrez și câte 16- 18 ore pe zi. Nu există oră de lucru. La mine există doar oră de prezentare la serviciu, aici la cabinet, unde îmi desfășor activitatea de 31 de ani.”
Motivația
„Faptul că am observant că prin mișcare, prin punerea în valoare a creierului, prin respirația aerului – nu cel din casă, primesc energie și sănătate. Dacă sângele este pus în circulație, bine oxigenat, înseamnă că toate organele funcționează perfect.”
A fost 8 martie. E încă Luna Femeii!
„Lucrez cu foarte multe femei. Dacă intrați pe pagina mea de facebook, Virgilă Pâslaru, 5.000 de prieteni, maximum aceptat, să vedeți că sunt un mare consumator de interpretări, de citit tot ce se numește poezie, tot ce se numește prezentare a unor invenții noi, medicamente noi, relaționări. Asta mă ține treaz și vioi tot timpul. Să ne bucurăm! Primăvara sărbătorim Femeia. Eu aș declara-o Sfântă, atâta timp cât dă naștere, generând viață. Atâta timp cât prin ea, și fără ea, nimic nu se face. Este prezentă și în familie, și în piață, și pe câmp sau în gospodărie, dar și la emisiuni de televiziune. Un reprezentat al omenirii chiar și în situațiile politice.
Câte femei nu au schimbat istoria? Sunt puține cele două zile din martie pentru a sărbători meritele lor. Există un dicton la români și în memoria mea, care spune: «cine nu iubește florile, copiii și femeia, nu are suportul material pentru a fi fericit în viața de toate zilele». Această pandemie a denaturat cursul vieții. Și mă refer mai ales la viața de familie. La relațiile dintre soți, dintre părinți și copii, dintre copii și bunici. Din cauza izolării, depărtării. Despre femeie s-au scris versuri, cărți. Acum îi recunoaștem meritele și pe rețelele de socializare. Trebuie să-i acordam tot respectul. Femeia este un catalizator și un liant pentru viață. Ea știe să ne facă frumos prezentul. Să-i dedicăm nu numai 2 zile, o lună pe an, ci respectul întregii vieți. La mulți ani, tuturor!”
