Pornind-o pe Corso pentru a ajunge la Casa Rustici, mi-am văzut chipurile oglindite în vitrina de acum o zi, câțiva ani și un secol a Cabaretului Voltaire. Da! Nu? Nu. Nu-nu. Cunoașterea tuturor înțelesurilor respinse până în prezent de rușinea sexului, a compromisurilor confortabile și a bunelor maniere. Fără ghilimele, fără restricții, fără inhibiții, fără. Nunu, fără. Notrepoulesdansvotrecour. E nevoie de o nouă lume, de un vechi limbaj, antani blinda la supercazzola con scapellamento a destra terapia tapioco, nunu, n-am nevoie de nimic, amici, am nevoie de doctor. Soră, dezbracă-te și așează-te pe pat. Ac de seringă. Pansament. Tifon. Cafea? Nunu, mulțumesc. Puțin absint, mult jazz și un sfert de Joey Ramone. Băiete, adu și un țap, da‘ să fie de Marcel Iancu! Și-un ștrand în 52 de zile. Ăsta-i eu. Anti-eu. Anti? Antile, zambile, copile, gorile, pastile.
Pulberea din fructe de frangulă conține franguline și acid crisofanic care asigură funcționarea normală a secreției, un tranzit intestinal normal și condiții biochimice improprii dezvoltării paraziților intestinali. Metalic lepădarea formulelor purgative și când formulă va deveni ceeace facem ne vom lepăda și de noi. Fântâna lui Duchamp. Moleculă-lulă. E-li-be-ra-re. Aaaaah, ce bineeee, dada, nunu… Să vă spălați bine pe mâini înainte. Să vă spălați bine pe mâini după. Repede că vine trenul! Și tramvaiul pentru Corso. Nimic nu mișcă nici ființa nici neființa nici ideea nici prizonierul înlănțuit nici tramvaiul. Rosai? Papufili. Pistol? Colaj. Foarfecă, foarfeci, forfecare. P de la Zurich, FI de la Milano. Lipici, sniffin’ glue, unu, ½, un ochi smuls, Snoopy și Daffy Duck, supa lui Andy și camembertul lui Dali. Sus, A, v, o, cornerul a fost executat la prima bară, Toamnei 10, nori de catran, n, i, xxx, Picabia, pictopoezie. Cadavre exquis. Jos în colt, HP, CH, WC. Mereu Duchamp, pam-pam, Truuump. ’Cause I/ Want to be/ Anarchy/ No dogs body. Fuck forever, Jamie Reid: am ajuns la punk trecând prin anarhism, dadaism și suprarealism; punk-ul era urmarea logică.
Desființarea logicii, care este dansul celor neputincioși în a crea. Eu pot, tu crăpi compot, el se scarpină la scrot. Noi toți la vot ca să ne-o luăm peste bot. Din Corso Sempione, dacă faci la dreapta imediat după Cabaret Voltaire, dai în Calea Mărășești unde nu ajungi însă decât cu pluta joi, după Miercurea-Ciuc și cu puțin înainte de Brăila. Supercazzola, nu-nu. Pe Mărășești, să trăiești, pe Mărășești!
