Nomenklaturiștii „epocii de aur” aveau asigurat, de regulă, un „viitor luminos”. Știut este faptul că, după ce erau proțăpiți pe niște funcții,se înfruptau din câte-o vilă, dintr-o curvăsărie dată în vileag, din tezaurul obștesc al amărășteanului, dar totul se rezolva: de ochii lumii, erau „,rotiți”. Ăl de la Suceava era rotit, cu statut fată mare, la Bacău, cel de la Bacău devenea virginul de Prahova sau de București; și tot așa. Cei mai mulți dintre ei au devenit și inocenți postdecembriști.
Observați că nu s-a schimbat nimic în toată povestea asta putredă de morală care locuiește comod în ADN-ul mioritic? Un regizor talentat ar putea realiza un adevărat thrilleral putreziciunii morale la vârful managementului românesc de toate tipurile: prin ministere, poliție, jandarmerie, prefecturi, inspectorate de tot felul etc. Chiar dacă păcătuiesc, lăfăindu-se uneori pe un purcoi de parai și pe suferințele cronice ale unor victime, putreziciunile acestea morale sunt rareori sancționate. Camuflați, rotiții își fac oficial numărul de sabotori ai intereselor cetățeanului onest, până când îi prinde fericita pensionare; chiar și pe la 42 de ani. E drept că unii mai trec, de ochii lumii îmbrobodite/ manipulate, și prin culisele unui zdup ospitalier, dar nimeni nu atentează la conturile lor burdușite cu resurse ale trudei noastre.
Zilele trecut am avut un vis. Un vis are, desigur, și utopiile sale; știu. Îmi doream editarea unei hărți naționale cu infractorii cu ștaif, însoțită de volume explicative.Ce-ar fi să avem o hartă a infracțiunilor săvârșite în ultimii 30 de ani de slujbași ai Ministerului de Interne, ai inspectoratelor de poliție, ai SRI, SIE, DIAS, Jandarmeriei etc.? Cu nominalizări, descrierea măgăriilor, a pedepselor, a pedepselor ratate etc. Și o hartă a celor cu dosare penale aflate pe rol, căci am auzit că niște polițiști șpăgari de la permise auto, aflați în această postură, din cauza lipsei de personal continuă să examineze… „sub supraveghere”!!! Ce hărți minunate ar fi!Ne-ar oferi dimensiunea unei veritabile Românii care mai strecoară câte-un adevăr printre minciunile oficiale.
Sau despre o hartă, pe județe, a parlamentarilor și miniștrilor, prefecților etc. reeducați (atât cât se poate) prin universitățile „Mititica”, roiți prin zone exotice ale lumii sau iertați de păcate prin prescrierea faptelor, căci de aceea există avocați și instanțe pe lume, ce-ați zice?
O hartă a bombelor de universități care sunt pepiniere pentru nomenklaturiștii de azi v-ar interesa? Harta ar trebui să aibă o anexă a absolvenților acestora, a funcțiilor părăduitoare pe care le dețin, dar și a înlesnitorilor unor asemenea făcături „academice”.
În vis mi s-a arătat și o hartă a deținătorilor de doctorate acordate de aceste instituții-cancer ale originalei noastre democrații. Ce-ar fi să-i invităm în agora pe acești „doctori”, ca să-și susțină din nou dizertațiile, să le formulăm și noi întrebări sau măcar să le oferim posibilitatea de a susține o probă publică de dictare care conține itemi accesibili clasei a II-a (învățământ primar)?
O „hartă-tezaur” a lucrărilor (științifice, desigur) elaborate de pușcăriași pentru a-și scurta semnificativ perioada de detenție v-ar surâde? Am putea realiza cu aceste opere chiar și o bibliotecă națională sui-generis. Am arunca în umbră vestita, antica bibliotecă din Alexandria! Ar putea fi incluse aceste inestimabilele creații chiar și în bibliografia obligatorie a tuturor cetățenilor.E drept că există aici și un pericol: atunci când cetățeanul onest va descoperi că în închisori are loc o adevărată descătușare a energiilor responsabile de triumful genialității literar-științifice, foarte mulți vor solicita imperativ dreptul legitim de a fi aruncați la zdup. Dar ar fi minunat! Pușcăriile ar deveni adevărate uzine de tipuri umane precum Einstein, Goethe, Kant, Shakespeare, Eminescu etc. Facultățile-bombă și-ar pierde mult din influență. Aștept ca parlamentarii să voteze acest proiect zămislit în visul meu. Avansez proiectul cu o oarecare timiditate, desigur, dar am fost îmbrâncit către o asemenea îndrăzneală de prietenul Pablo Picasso, cel care mi-a spus: „Tot ce îți poți imagina este real”. Visul, se știe, este o formă a imaginației.
