Sugestii amicale   

Mai nou, se recunoaște că polițiștii torturează. Pentru ticăloșia asta nu am sugestii. Nu cred că-i putem opri. Am însă sugestii pentru situațiile similare celei de la Onești, unde crimele n-au putut fi evitate. Nu-i o surpriză. În subconștientul meu, polițiștii sunt doar agenți constatatori care uneori îi favorizează pe  infractori.

Înțeleg că nu există „berbec” performant în dotare, pentru spargerea ușilor. Este însă suficient ca, simultan, doi polițiști cu iubire de sumo mioritic să se izbească în ușă. Sau, ca să nu se  atenteze la virtuțile delicatelor trupuri burtoase, poate fi solicitat un borfaș din oraș, cel în fața căruia yalele/ balamalele de la uși cedează în câteva secunde. Borfașii chiar știu meserie, deși nu au diplome pentru așa ceva.

Nu sunt scări? În situații critice, se poate apela simplu la ,,zburătorii” care spală ferestrele sau realizează izolarea termică a fațadelor blocurilor, cu polistiren. Și ăștia, tot fără diplome și epoleți, prost plătiți, știu meserie.

M-am întrebat de ce n-a fost împușcat de la început, într-un picior, criminalul oneștean. Ca să nimerească, glonțul trebuie trimis de-un meseriaș. E greu. Antrenamentele în poligon sunt doar prilejuri pentru șprițul de după. Și în acest caz, dacă era rugat un țânc mânuitor de praștie, de pe toloaca din preajmă, criminalul era „adormit”cu o „ghiulea” nevinovată.

Nici cu negocierile nu e greu. Trebuie rugat un nea Gigel din prima crâșmă, ca să joace rolul negociatorului. Gigel îi va povesti nemulțumitului, pre limba lui, câte nedreptăți i-au făcut lui polițiștii/ milițienii, autoritățile, în general, iar ofuscatul, înțelegând că alții sunt și mai bătuți de soartă, va accepta invitația la un șpriț de consolare.

Mai am și alte sugestii, desigur. Totul este ca polițiștii să-și calce pe orgolii și să apeleze la resursa externă. E gratuită, în regim de voluntariat etc., leafa merge; bașca avansările.

Cuvinte cheie: torturează, burtoase, borfaș, zburători,  țânc, praștie, Gigel,  diplome, epoleți, avansări.