Pe reţele, toţi imberbii au opinii şi se cred deştepţi, vorba unui sarcastic comentator, care-i îndeamnă pe aceştia să mai lase feisbucul şi să pună mâna pe carte. Ei, aş, dar cum să le spună aşa ceva, cum să le strice, atât de brutal oamenilor buna dispoziţie? De parcă ar fi mulţi aceia care să suporte drama (aşa o numea Camil Petrescu) de a fi lucid! Păi nu-i mai comod să stai pe reţele şi să dai şi tu like-uri acolo, să scoţi o exclamaţie, să feliciţi sau să înjuri, să „aprobi pozitiv” la modul tembel, sau să negi vehement, fără argumente, doar aşa, din arţag, în fine, să te afli în treabă cumva? Nu-i mai simplu decât să ai o viaţă personală autentică, preocupările tale, obiective de urmărit?
Unde mai pui că, dacă te uiţi la unele reality-show-uri cu personaje cum sunt „celebrii” soţi Pastramă, ai şansa de a te proiecta mult mai deştept decât aceia, având revelaţia stupidităţii protagoniştilor show-ului. S-a înmulţit specia exhibiţioniştilor care se dau în stambă pe ecrane, dorind să câştige bani şi faimă. Unii sunt atât de avizi, şi de bani, şi de publicitate, încât îşi pun şi copiii la treabă. Iar spectacolul oferit e mai curând jalnic, dacă ai un pic de sensibilitate şi simţul penibilului! Nu-i deloc plăcut să vezi nişte copii cărora li se confiscă timpul, libertatea, starea paradisiacă a copilăriei, ca să se scălâmbăie, să fie artificiali, să „performeze”, ca să-i admire fidelii urmăritori, număraţi cu zecile de mii, genul gură-cască la fleacuri, la nimicuri, mereu bine reprezentat. Goana după vizibilitate, după faimă, cât de mică, o gloriolă acolo, oricât de puţin ar dura, dar să fie, face numeroase victime. Totul pare posibil acum, cu atâtea reţele de socializare, şi e valabil ceea ce spunea odinioară Andy Warhol despre faptul că, în viitor oricine va avea 15 minute de celebritate.
A fost vizionar Warhol, cu intuiţii geniale, anunţând mutaţiile care aveau să survină în societate şi în lumea culturală. Artistul iubea scandalul, provocarea, declarând, ostentativ (ca să-i facă praf pe esteţi) că, „a face bani este artă adevărată”. După ce a fost contestat furibund, a avut un succes fulminant şi a făcut, într-adevăr, mulţi bani, trăind pe picior mare, permiţându-şi toate excentricităţile. Mulţi visează la genul ăsta de „artă”, şi unii chiar reuşesc, devenind vedete, pentru că orice e posibil într-o lume fără criterii, fără simţul valorii, în care se vântură Nimicul. Apar peste noapte „influensări”, asta e ceva de ultimă modă, e foarte tare chestia! Şi pirandele din Grajduri, cu rochii de la marile case de modă din Europa, împopoţonate cu mătăsuri, dantele, catifeluri şi blănuri (ce mă distrează combinaţia asta oximoronică, luxul din grajduri, şi faptul că în satul cu numele ăsta sunt ţipătoarele palate ţigăneşti!), care au umplut Instagramul cu pozele lor fiţoase, au auzit de minunea asta şi vor să dea sfaturi, să „influenţeze” că, vezi Doamne, ele sunt nişte modele!
Vulgaritatea şi prostia agresivă a unor personaje de tip nou, vidul interior, mahalaua lor sufletească, ieşită la iveală în tot ce spun, în toate gesturile pe care le fac, fac rating în tristele noastre vremuri.
