România nu are încă un buget pe anul 2021, adică, pe înţelesul tuturor, nu poate avansa şi aproba decât mici cheltuieli pentru funcţionarea statului, salarii, pensii, hârtie şi cerneală. Trăieşte de pe o zi pe alta, cu datorii pe caiet. Au trecut de la alegerile parlamentare 66 de zile, calendarul a derulat 50 de zile de la învestirea noului guvern, timp în care nu s-a făcut, nu s-a analizat, nu s-a decis nimic important în domeniul economic. Absolut nimic, în condiţiile în care ţara este sub criză, în criză, economică, sanitară, socială, de specialişti în domenii cheie ale mecanismului socio-economic şi financiar.
Coaliţia aflată la putere, una dintre cele mai bizare din ultimii 30 de ani, nu a reuşit să deblocheze maşinăria statului, umblă fiecare cu câte o cheie în mână şi observă că nu se potriveşte la niciun şurub care le iese în cale. Acest lucru nu înseamnă că nu se pricep, ci, după cum turuie toată ziua la televizor, pur şi simplu mecanismul este prost făcut şi nu are manual de întrebuinţare.
În 66 de zile nu s-a investit un leu, nu s-a deblocat un proiect, nu a fost atras un euro din cele 80 de miliarde promise pe persoană fizică de preşedintele ţării. Nu vor fi pentru mărirea pensiilor, pentru vouchere de vacanţă, pentru sporuri la bugetari, pentru burse, persoane cu dizabilităţi etc., etc.
Oricum, noua politică a PNL (plus USR+, plus UDMR) nu va mai avea ca pilon consumul şi politicile ciclice, ci, afirmă salvatorii naţiunii, în câteva zile (!), luni, trimestre, se va trece la dezvoltarea capitalului autohton şi a competitivităţii companiilor româneşti, investiţii în domenii strategice ale infrastructurii publice, transformarea digitală a economiei şi administraţiei publice, pregătirea economiei pentru noua revoluţie tehnologică şi, nu?, o nouă tranziţie, de data aceasta către o economie durabilă. Când? Cu ce costuri, cu cine? Nu se ştie, dar sună frumos.
