Discuție recentă cu un bun amic. Aflat- vremelnic, evident- la conducerea unei instituții, omul nu a fost ispitit nicio clipă de a plăti polițe. De a-și aminti cât rău i-au făcut unul sau altul dintre șefii din trecut deveniți, între timp, subalterni. Să nu lași loc orgoliilor e o însușire mai rar întâlnită la persoanele ajunse în funcții de conducere. Cum se activează ea? Care ar fi explicația? Amicul a surâs, puțin încurcat: „Probabil pentru că am o bună relaționare cu Dumnezeu”. Explicația stă în picioare. Dacă ai o bună relaționare cu Cel de Sus, e limpede că o ai și cu cei din jur. Și totuși… Și totuși există persoane care, pentru simplu fapt că merg la Biserică, se roagă, țin post, citesc și citează din Sfânta Scriptură, consideră că sunt oamenii Domnului. Problema e ca nu sunt oameni cu… oamenii.
Ceea ce, logic, arată că nu sunt nici oamenii Domnului. Îmi vine în mine exemplul unui șmecher ajuns într-o funcție babană, una cu mult peste meritele și competențele sale. Considerat drept bisericos- ce-i drept, îl vedeam deseori pupând icoanele la „Sf. Nicolae”- omul nu avea nimic sfânt în el, dovadă că preocuparea sa era să se țină de „jocuri și joculețe” și să taie capul celor căzuți în dizgrație.
Avea și metode sadice rafinate. Citez: „Eu nu-l execut pe condamnat dintr-o dată. Nu! Mie îmi place să-l iau pe după umeri și să-l însoțesc cu blândețe pe un drum care se îngustează și se tot întunecă, iar când vine momentul, îi tai capul așa, dintr-o dată!”. Piei, Satană! Acum, individul e un nimeni în ploaie. Mai știu pe unul care se jura pe toate cele sfinte și spunea că nu iese din vorba duhovnicului. Nu știu ce-l sfătuia duhovnicul, dar omul pustia în jur. Lua și de la vii, și de la morți de parcă nu ar fi auzit niciodată că banul e ochiul Dracului.
Și lui ăsta i s-a înfundat deși, la cum îl cunosc, va face totul pentru a se ridica din nou. Până la urmă, există un echilibru în toate. Nu poți aștepta să găsești bine după ce ai făcut rău. După cum nu e corect să faci bine numai și numai pentru a găsi bine. Faci bine pentru că e bine să-l faci. Și pentru că, indiferent ce ar face și spune unii așa- ziși domni, asta vine dinspre Domnul și te poartă către Domnul.
