Anul 2020 ne-a lăsat mască, la propriu și la figurat – auzeam, zilele acestea, la un post de radio de la noi. Anul 2021 va da măștile jos?
Președintele României, în ton cu tradiționala urătură de Anul Nou: „semne bune anul are”, ne-a încurajat și ne-a asigurat că „reîntoarcerea la normalitate, care ne lipsește tuturor, este tot mai aproape”.
Mulți cred, poate, că președintele a făcut aluzie doar la finalul pandemiei, dar eu unul sper ca măștile să cadă și de pe fața celor care umblă deseori cu cioara vopsită. Și nu doar în politică.
Dar dacă începem să tăiem firul în patru, anul 2021 se pare că nu are numai semne bune, chiar de la început: acciza a scumpit ușor benzina, iar liberalizarea pieței de energie duce tarifele mai sus cu destule procente chiar din luna ianuarie. Și nivelul salariilor de la stat a fost „înghețat” și a stârnit deja proteste din partea unor sindicate. Iar ceea ce dă mai mulți fiori sunt opiniile cunoscătorilor că acest an va fi unul al crizei economice sau cel puțin al declanșării ei.
Să fim, totuși, optimiști, pentru că sigur vor apărea soluții – spun alți comentatori -, deci dracul nu pare chiar atât de negru. Iar alții cred că cheia se află tot la cei care ne conduc: dacă avem comandanți buni, ieșim vii din orice bătălie.
Și mai profund a scris poetul Nichita Stănescu despre semnele noului an, oricare an ar fi, pentru că toți anii care vin sunt plini de speranță. Iar speranța piere ultima. Rostiți, deci, odată cu noi și cu poetul necuvintelor: „Crugul anului se schimbă, / un cuvânt rămâne-n urmă, / însă prea frumoasa limbă / niciodată nu se curmă, / ci azvârle înainte / noi urări, numai de bine, / prevestite de cuvinte/ ninse sus, în înălțime.”
Semne bune anul are!
