„Poartă mască pentru a nu zădărnici efortul tuturor. Poartă mască pentrua salva vieți….” Aproximativ, cam așa sună un spot publicitar. Ele, autoritățile și-au făcut treaba, adică ne-au prevenit asupra pericolului. În rest e vina noastră dacă ne înbolnăvim. De fapt, lucrurile nu stau chiar așa. Masca, devenită fetișul zilelor noastre, e o biată bucată de cârpă căreia i se atribuie proprietăți magice. Publicitatea constantă, ca picătura chinezească, și-a făcut însă treaba. Germenii psihozei colective au fost implementați. A nu purta mască a devenit echivalentul zădărnicirii efortului comun de eradicare a pandemiei. A nu purta mască înseamnă că atentezi la viața celorlalți. Mai e puțin până a decreta că a nu purta mască echivalează cu o tentativă de omor. În subsidiar, acesta e mesajul subliminal transmis de spoturile publicitare pro-mască. Rațiunea portului măștii în spațiu liber și de către oamenii sănătoși e dinamitată de însăși normele emise de Ministerul Sănătății, ce recunoasc indirect eficiența redusă a măștilor și utilizarea lor doar în anumite condiții.
Astfel, conform „Planului de măsuri din martie 2020 pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19”, confirmat prin ORDINUL nr. 533 a.c. modificat în 3 aprilie și aprobat prin ORDINUL nr. 555 (din aceeași zi), la cap. VIII privind evaluarea riscului personalului medical expus la pacienții cu infecție COVID-19 și modalitatea de răspândire, norma spune că: „1.De la o persoană la persoană (infectarea nn.) este similară cu transmiterea altor virusuri respiratorii, în principal prin picăturile produse de persoana infectată răspândite prin tuse sau strănut. 2. Prin atingerea suprafețelor contaminate, deși nu este demonstrat încă…” iar prevederea legală ne prezintă următoarele exemple:„1.PM (Personalul medical n.n.) care poartă halat, mănuși, mască FFP2 sau FFP3, protecție pentru ochi și mască facială simplă în timp ce face manevre care produc aerosoli (bronhoscopie, resuscitare cardiopulmonară, intubație, extubație, nebulizare aerosoli, aspirație traheobronșică în sistem deschis, gastroscopie) are risc mediu. (Deci, protecția este medie în ciuda măștii și celorlalte măsuri, dacă are contact direct.) 2. PM care nu a folosit protecția recomandată și a avut contact scurt cu pacientul, indiferent dacă pacientul purta mască, are risc scăzut. 3. PM care trece pe lângă un pacient la peste 1 m distanță și nu are contact direct cu pacientul sau secrețiile/excrețiile acestuia este considerat fără risc.” Recapitulând ultimul alineat observăm că norma legală spune că, (în condițiile de spital COVID unde există o mare încărcătură virală), dacă medicul, „nu a folosit protecția recomandată dar nu are contact direct cu pacientul sau secrețiile/excrețiile acestuia este considerat fără risc.”
Logic se impune atunci o întrebare legitimă; care e rațiunea obligării portului măștii în spații deschise pentru oamenii sănătoși? Cu atât mai mult cu cât dimensiunea virusurilor este măsurabilă (de la 8 nanometri până la 500 nm ), și se știe că pot traversa filtrele poroase ce rețin bacteriile. Masca medicală utilizată de personalul medical are o altă rațiune. Aceea de a evita contactul cu fluidele ori bacteriile ce pot fi transmise atât de la pacient la medic, dar și invers, în cazul operațiilor/operațiunilor invazive, etc. Prin constrângere, împotriva logicii demonstrate, s-a creat un consens obligatoriu. Măștile sunt decretate infailibile și cine se îndoiește de utilitatea lor atentează la viața celorlalți. În baza acestui raționament ar trebui să purtăm două măști, pentru a contrabalansa inconștiența celor care nu o poartă.
Specialiștii, ne asigură autoritățile, sunt cei care au hotărât să purtăm mască. Dar care sunt specialiștii? Oare medicii Rafila, Tătaru, Arafat și restul apologeților măștii de cârpă au efectuat ei studii clinice privind eficiența măștii? Au doctorate în studiul materialelor textile și fabricarea măștilor de unică folosință? Ori au moștenit o cutumă ce au perpetuat-o ca un adevăr absolut? În afara faptului că au chinuit populația și au îngenunchiat-o la propriu, cu poliția, cătușele și amenzile, portul măștii nu a oprit dezvoltarea comunitară a virusului nicăieri în Europa ori SUA. Dar au reușit să împartă populația și să o dezbine.
În acest moment nici unul dintre apostolii măștii nu poate preciza standardul și condițiile tehnice ce trebuie să le îndeplinească echipamentele individuale de protecție. Acesta este motivul pentru care Comisia Europeană a identificat nevoia urgentă de armonizare a legislației privind nivelul de siguranță pentru fabricarea acestora. În consecință a elaborat Noul acord, CWA 17553:2020 – Community face coverings – Guide to minimum requirements, methods of testing and use privind cerințele minime pentru proiectarea, producția și evaluarea performanțelor măștilor pentru protecție personală destinate publicului larg, de unică folosință sau reutilizabile.
Faptul că zilnic apare pe sticlă câte un ,,arafat” și ni se impută nerespectarea regulilor prin asocierea deceselor din ATI e de un cinism fără margini. În mod artificial autoritățile au creat un „ambuteiaj medical” ce a generat situația actuală. Prin același „Plan de măsuri din 29 martie 2020 pentru pregătirea spitalelor în contextul epidemiei de coronavirus COVID-19 aprobat prin ORDINUL nr. 533 din 29 martie 2020” , în anexa 1 la pct. I se preciza: „1. Se reduc cu până la 80% internările programate, precum intervenţiile chirurgicale programate pentru pacienţii cronici în unităţile sanitare cu paturi din centrele universitare, şi până la 50% faţă de luna februarie activitatea din ambulatorii…. 3. Această măsură se impune atât pentru a asigura capacitatea de preluare a cazurilor de către spitale, cât şi pentru economia de resurse materiale şi umane….” Prevederea din sus numita normă a fost preluată mai apoi și de Planul de măsuri din 3 aprilie, care e în vigoare și acum.
În aceste condiții bolnavii cronici programați pentru intervenții chirurgicale au stat acasă. Boala cronică ce determinase programarea pentru internare/intervenție chirurgicală s-a acutizat până când internarea bolnavilor cronici a devenit obligatorie, dar și tardivă în cele mai multe din cazuri. Amânarea sine die timp de câteva luni a tratamentelor/intervențiilor chirurgicale persoanelor care aveau nevoie de acestea nu putea să nu aibă un debușeu și a explodat la începutul sezonului friguros. Acum e în plină desfășurare. Eticheta suspect COVID ori infectat COVID închide dosarul medical al celui decedat și pune capac sicriului sigilat pe cheltuiala statului. Legal nu răspunde nimeni pentru că autopsiile nu se fac în caz de deces COVID și până la urmă a fost respectată norma legală menită a ne asigura, securitatea sanitară… 100%.
Jr. Adrian M. Ionescu
