De treizeci şi ceva de ani nu s-a mai întâlnit România cu o asemenea situaţie: un absenteism masiv la vot. Cauzele au fost disecate în aceste ultime săptămâni, concluziile sunt îngrijorătoare pentru clasa politică, atât ca decizie, acţiune, dar, mai ales, a calităţii celor trecuţi pe listele partidelor pentru a ocupa un fotoliu de parlamentar. Actualul sistem electoral nu oferă posibilitatea alegătorilor să se pronunţe pentru un anume candidat, ci doar în bloc, buni – răi, la un loc.
Înaintea scrutinului din 6 decembrie, o parte a liderilor politici şi formatorilor de opinie au solicitat, au recomandat amânarea alegerilor parlamentare pentru primăvara următoare, din cauza manifestării agresive a virusului Sars-Cov-2, însă au primat calculele politice, orgoliile, ambiţiile, cât şi – nu-i de neglijat – inconştienţa factorilor de decizie în stat. S-a ajuns astfel ca prezenţa la vot să fie de numai 32 la sută din electorat, procentele înregistrate de principalii competitori sunt îngrijorătoare şi cunoscute: 29 la sută (PSD), 25 la sută (PNL), 15 la sută (USR-Plus), 9 la sută (AUR) şi 5,5 la sută (UDMR), din cei prezenţi la vot. Numai că, dacă mergem cu analiza mai departe, se vede cât de reprezentative sunt partidele (cu oamenii lor) în Parlament.
Dacă am construi un grafic, vom avea, pe primul loc, pe cei care nu s-au prezentat la vot – 67,52 la sută, urmează PSD, cu 9,52 la sută, PNL – 8,31 la sută, USR – 5,15 la sută, AUR – 2,98 la sută şi UDMR – 1,91 la sută, 4,61- alţii, din totalul, atenţie!, a celor înscrişi pe listele electorale. Înţeleg sau nu, aceasta este reprezentativitatea în Parlament, cu această ruşine negociază acum împărţirea funcţiilor în stat şi în Legislativ, iar dacă eliminăm de la actul decizional partidele care vor rămâne în opoziţie, atunci avem oglinda celor care vor conduce ţara patru ani: o veselă minoritate, de la care aşteptăm fericirea şi bunăstarea.
