A venit vremea să purtăm masca în casă, conform ultimelor recomandări ale domnului Arafat. După cum știm, din experiența curentă, treptat, recomandările devin obligații, iar obligațiile se impun prin forța de coerciție a statului. Acum este de neconceput ca in viitor să ne trezim cu poliția în casă, fără mandat, motivat de prinderea în flagrant a familiilor nemascate. Nemascații, devenind sinonimul infractorilor ce tentează la sănătatea ori viața semenilor lor. Să încercăm să ne imaginăm cum se împiedică virusul gripal în mască.
Vârful unui ac intră între împletitura textilă a măștii. Ei bine, virusul gripal e mai mic decât vârful de ac și nu de o mie, de zece mii ori o sută de miii de ori, ci de cinci sute de milioane de ori mai mic. Virusul trece prin mască precum țânțarul prin plasa de la gard. Obligația de a purta mască, mai ales în spațiile deschise și mai ales a celor ce nu sunt infectați, e de fapt un exercițiu de supunere, de înghenunchere a ideii de libertate. O demonstrație de forță a autorității.
Într-un eseu publicat încă de acum şapte ani, (Tempêtes microbiennes, -Furtuni Microbiene- edit. Gallimard 2013), Patrick Zylberman (profesor de Istorie a Sănătății din Paris) descrisese procesul prin care siguranţa sanitară devenea o parte esenţială a strategiilor politice statale şi internaţionale. Vorbea de „teroare sanitară” ca instrument pentru a guverna. În conformitate cu această logică, în 2005, Organizaţia Mondială a Sănătăţii anunţase de la „două la 150 milioane de morţi pentru gripa aviară care venea”, sugerând astfel o strategie politică pe care statele atunci încă nu erau pregătite să o accepte.
Zylberman arată că dispoziţiile sugerate constau din trei puncte:
1). Construirea unui scenariu fictiv în care datele sunt prezentate în aşa fel încât să favorizeze comportamente care permit să fie gestionată o situaţie extremă;
2). adoptarea unei logici a situaţiei celei mai rele ca regim al raţionalităţii politice;
3). organizarea integrală a corpusului cetăţenesc în aşa fel încât să fie întărită la maximum adeziunea la instituţiile de guvernare, producându-se un soi de civism superlativ în care obligaţiile impuse sunt prezentate drept probe de altruism şi cetăţeanul nu mai are un drept la sănătate (health safety), ci devine juridic obligat la sănătate (biosecurity).
Ceea ce descria Zylberman în 2013 s-a verificat în mod punctual astăzi.
Trăim un scenariu SF
Literatura SF se deosebește de literatura fantastică prin aceea că în proza fantastică se poate întâmpla orice. O mână poate ieși dintr-un perete, să plutească în aer, dar să nu mai poată intra din nou în același perete. Asta, fără nici o explicație din partea autorului. În proza SF autorul propune cititorilor o convenție unanim acceptată. Un om se poate materializa dincolo de un perete de cărămidă și se poate întoarce în același mod de unde a venit. De aici, firul narativ trebuie să respecte conveniențele inițiale. Adică restul construcției trebuie să fie logic în povestire. De pildă, oamenii nu mai folosesc cărămida în construcție, ci doar azbociment ori lemn, etc. Pereții de cărămidă ai închisorilor au fost dublați cu folie de plastic, etc.
Asta este și povestea pandemiei. Ni s-a propus o convenție. Există un virus ucigaș care se răspândește foarte repede. Oamenii mor pe stradă. Logic, în această situație autoritățile sunt îndreptățite să ia măsuri urgente, să modifice legislația, să îngrădească drepturile cetățenești. … etc.
Dar dacă se dovedește că virusul nu este mai ucigaș decât alți viruși și alte boli. Ba dimpotrivă. Ne aflăm în situația analizată de Patrick Zylberman acum șapte ani. Construirea, unui scenariu fictiv în care datele sunt prezentate în aşa fel încât să favorizeze comportamente care permit să fie gestionată o situaţie extremă. Scenariile fictive și absurde ne sunt servite de oficiali cu o dezinvoltură jignitoare pentru inteligența majorității destinatarilor. Atât Arafat, cât și premierul justificau săptămâna trecută limitarea dreptului de circulație pe timp de noapte, prin aceea că, cităm: ”pe timpul nopţii, foarte mulţi tineri, adolescenţi şi nu numai, petrec. (…) Se făceau (petrecerile de noapte- n.r) în toate locurile posibile. Eu n-am fost convins de la început de utilitatea acestor restricţii. Până într-o seară, când m-am întors pe la 12 noaptea acasă, în Dobroeşti, (…) şi în două locuri am văzut grupuri de adolescenţi care pe stradă stăteau. Nu era nici măcar în parc sau… pur şi simplu stăteau pe stradă împreună, beau o bere… Fără mască, fără nimic. Acolo, cum erau aşa grupaţi, dacă era unul singur dintre ei bolnav, cu siguranţă îi îmbolnăvea pe jumate din ceilalţi.”
Asta spunea premierul introducând în final convenția SF după care, la o astfel de întâlnire, automat dacă un tânăr este infectat va transmite mai departe virusul, omițând că sunt soți care nu contactează virusul unul de la celălalt, deși dorm în același pat. Sau că în condițiile infectării poți să fii asimptomatic, adică virusul nu are nici un efect asupra sănătății acestor persoane. Dovadă, cele câteva sute de mii de vindecați fără tratament . Dar premierul ne servește convenția SF inițială, a virusului ucigaș.
Aceeași poveste ne-o servește și Arafat justificând interdicția circulației pe timpul nopții. ”Pentru că noaptea au loc aceste activități, care de regulă se fac fără masca.” Adică după logica celor doi, dacă tinerii se întâlnesc ziua, beau bere cu masca pe figură virusul se află în adormire. Masca, spun autoritățile, în ciuda oricărei logici, împiedică circulația virusului. Atunci cum se explica închiderea pietelor, școlilor, sectorului HoReCa, dacă masca este infailibilă? De fapt masca este simbolul supunerii, care trebuie să fie vizibil, pentru a amplifica imaginea de forță a sistemului. Masca nu este purtată doar de oameni bolnavi, așa ar putea avea o logica. Ci este purtată contrar voinței purtătorului și de omul sănătos, urmare a sancțiunilor aberante impuse de regimul dictaturii sanitare. Orice formă geometrică închisă, de pildă cercul poate semnifica un spațiu concentrațional, în care libertatea este limitată. Pe mască poate fi desenat , croșetat, cusut un simbol… cercul, pătratul, triunghiul, etc. Deocamdată acest lucru nu e interzis. O formă geometrică desenată pe masca purtată poate deveni un simbol minim, recognoscibil, de rezistență în fața manipulării. Întotdeauna putem face alegeri.
Jr. Adrian M. Ionescu
