„Facem cazane din tata in fiu”
In timp ce Guvernul se da de ceasul mortii sa-i integreze pe romi, dupa ce Sarkozy a inceput sa-i expedieze in tara, iar CE pregateste sanctiuni impotriva Frantei, tiganii de la noi isi vad de treburi: strâng fierul si fac cazane, primind in schimb bani si alimente. Asa, cu putin, sunt fericiti.
Tiganilor din Darmanesti le place sa imblânzeasca metalul si sa calatoreasca dintr-un sat in altul. Se mira ca strainii se zbat sa implementeze “binele” lor, fara sa-i intrebe macar. I-am intrebat noi daca au auzit de integrare si insertie sociala si, de asemenea, daca vor sa fie integrati. “Nu stim, noi, de integrare, noi facem cazane si ceaune din tata in fiu si nu deranjam pe nimeni”, a spus Vasile Trifu. L-am intâlnit in Solont, unde vine de multi ani. Ei si ai lui isi instalasera corturile pe malul apei. Barbatii ciocaneau metalul aramiu, femeile mestecau in oale si spalau rufele, iar copiii se jucau. Vasile Trifu are sase fii si toti au invatat mestesugul. “Avem casa in Bratulesti – Darmanesti, dar acolo stam numai iarna. Trebuie sa umblam ca sa avem ce mânca. Strângem fier si facem ceaune, cazane de tuica, ce vrea omul. Vorbim si ne intelegem”, afirma bulibasa. Mai rar dau oamenii gaini si gâste, ca pe vremuri, acum plata se face in bani. Iar cu banii, tiganii isi cumpara de-ale gurii: “Luam de la magazin pâine, oua, orez, pui, tot ce ne trebuie”, iar din sat, cartofi si fasole. De pe malul apelor, unde gospodarii din Solont isi duc gunoiul, ei aduna cani, lighene, cercuri de caruta. Vad in spatele cortului, pe mormanul de “materie prima”, si cuva unei masini de spalat. “Când pleaca de aici, o hârtie nu ramâne in urma lor, sustine primarul Spiridon Adam. Se inteleg bine cu cetatenii si nu deranjeaza pe nimeni. Sunt foarte cuminti.”
„Noi nu stim politica asta”
Tiganii, caci ei asa isi spun, calatoresc in cautarea fierului si a clientilor. “Vin oameni si de la Zemes, si din Moinesti, aduc tabla si cer sa le facem cazane”, explica mesterul. E fericit asa, cu viata asta, si nu pare nici speriat, nici incântat de planurile de integrare: “Nu stiu, doamna, ce-i integrarea. Astea sunt traditiile noastre, pe noi nu ne-a intrebat nimeni daca vrem sa le schimbam. Asta stim, asta facem”, spune mos Trifu, senin. Ar renunta la traiul seminomad, dar ar trebui sa faca Guvernul o fabrica “ca sa muncim si sa avem ce mânca”, dar “fabrici nu mai sunt acum.” Parca era mai bine “pe vremea lui Ceausescu…” Ca ai lui sa mearga la liceu si la facultate, “daca le-o placea, mai trebuie sa treaca vreo 30 de ani”, crede batrânul. Are sase fii si 20 de nepoti. Toti baietii au invatat carte, unii mai mult, altii mai putin. Unul dintre ei e sofer, altul are opt clase, dar tot de cazane se ocupa. Mândra, o fetita sprâncenata si frumoasa foc, se tine de fustele bunicii. Are 9 ani si e in clasa a IV-a: “Nu a mers azi la scoala, dar va merge saptamâna viitoare”, sustine bunica. Cât despre integrare, nu le-a cerut nimeni parerea, “asta-i prima tura.” Si la ce le-ar folosi? “Ce-a vrea statul asta va face. Noi asa ne-am invatat, asa traim, asa murim!”
