Toate lecturile din duminica a 26-a de peste an ne îndeamnă la ascultare. În Evanghelie Isus spune o parabolă despre doi fii care spun una şi fac alta. Rugat de tatăl său să meargă şi să lucreze în vie, primul fiu spune „nu”, dar mai apoi îşi regândeşte poziţia şi face munca solicitată. Al doilea fiu însă, îi răspunde tatălui său afirmativ, politicos, dar nu merge să muncească. Cine a făcut de fapt ce i-a cerut tatăl? Evident că primul fiu, cel care prima dată i-a spus „nu”.
Ascultarea, pe lângă faptul că este o adeziune la valoarea supremă, devine creatoare de valori. Isus ne asigură că acela care ascultă de cuvântul său şi împlineşte voinţa Tatălui, îi devine tată, mamă, frate, soră. Ce sunt toţi aceştia? Întruchiparea iubirii. Ascultarea creează rudenia spirituală superioară oricărei rudenii de sânge. Rudenia de sânge este bazată pe natura trupească, pe când rudenia spirituală, prin acceptarea şi trăirea voinţei Tatălui, este bazată pe forţa spirituală a voinţei.
Haosul spiritual este opera păcatului. Ordinea, armonia spirituală este gloria lui Dumnezeu prin excelenţă. Pentru restaurarea ordinii spirituale, Isus se face ascultător până la moartea pe cruce şi apoi o încoronează prin învierea sa glorioasă. Ascultarea stă la temelia evenimentului pascal, fiindcă numai ea duce la ordine, la armonie şi la înviere, iar învierea duce la nimicirea definitivă a haosului şi a morţii.
Noi nu putem privi spre ascultarea lui Cristos numai ca simpli spectatori ai unei realităţi minunate, dar trebuie să ne lăsăm cuprinşi de ea, fiindcă numai prin ea devenim drepţi (Rom 5,19). Isus este ascultarea noastră, el a ascultat pentru noi, a desfiinţat neascultarea primului om şi a reînnoit supunerea faţă de Tatăl, respectul faţă de suveranitatea lui Dumnezeu. Ba mai mult, Isus a trezit în noi, prin ascultarea sa, bucuria de a fi fii ai lui Dumnezeu, născuţi din voinţa sa plină de iubire nemărginită. De fapt, când Tatăl ne-a cerut să ascultăm de Fiul său, ne-a dat harul să-i putem împlini voinţa sa prin Isus care ne-a învăţat să ne rugăm Tatăl nostru şi ni l-a trimis pe Duhul Sfânt în inimile noastre spre iertarea păcatelor şi să se roage pentru noi cu suspine negrăite chiar şi atunci când noi nu ne putem ruga.
Pr. Richardo-Dominic Baciu, Biserica Romano-Catolică „Sf. Nicolae” Bacău
