Vașnicii apărători ai drepturilor omului, puzderia de asociații ce demonstrau în stradă mai acu ceva vreme, au dispărut. Iar încălcarea drepturilor cetățenești se insinuează perfid până când va deveni o obișnuință a autorităților. Și astfel, resemnarea și lehamitea noastră va deveni zăbala de care e agățat frâul ținut în pumn de stăpân.
Ministerul Sănătății tocmai ce a emis Ordinul Nr. 1594/140/2020 din 16 septembrie a.c. privind stabilirea unor măsuri şi acţiuni de sănătate publică necesare procesului electoral. În anexa acestui ordin, cap. V pct.9 lit. a) e stipulată obligația după care; ” alegătorul va purta mască, astfel încât să acopere nasul şi gura, şi va fi menţinut la distanţă de celelalte persoane în exteriorul sediului secţiei de votare…”
Ce se întâmplă dacă alegătorul va refuza să se conformeze? Norma nu mai spune. Dar se subânțelege dacă lecturăm și lit.f) a aceluiași articol ce precizează că; ”după îndeplinirea cu celeritate a formalităţilor prevăzute de lege, alegătorul va vota în cabina de vot …..” Cu câteva zile înainte de apariția Ordinului 1594/140/2020, întrebat fiiind ce se întâmplă cu persoana care nu vrea sa poarte masca de protectie la vot, domnul Arafat opina că; ”….in mod normal nu i se permite votul. Sunt masurile obisnuite, masca, distantare, dezinfectare la intrare si iesire. Cine nu vrea sa respecte regulile, e posibil sa nu i se permita exercitarea dreptului”.
Predicția lui Arafat s-a împlinit. Conform ordinului amintit mai sus numai…după îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege, alegătorul va vota. Adică după ce accepta să își pună masca. Acest ordin al Ministerului Sănătății trebuia să scoată oamenii în stradă și nu din pricina măștii ci din cauza încălcării grave, evidente și stridente a drepturilor esențiale prevăzute în Constituție. Tupeul și lipsa de măsură trebuiau sancționate. Conform prevederilor constituționale Art. 36 “Dreptul de vot -(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, … (2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale”.
Pe cale de consecință, dreptul la vot nu poate fi suprimat decat prin hotarare judecatoreasca. Orice alta actiune de anulare/suspendare a acestui drept, e un abuz și are conotații penale. Conform Cod Penal art. 38 (1) „ Împiedicarea, prin orice mijloace, a liberului exercițiu al dreptului de a alege ……. se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.” În condiții excepționale restrângerea unor drepturi se poate face doar prin lege. Așa spune Constituția României la art. 53.
În cazul de față nu vorbim de o lege, ci de ordinul unui minister care împiedică, liberul exercițiu al dreptului de a alege a cetățeanului care refuză portul măștii. Încă o dată, nu portul ori refuzul purtării măștii e problema. Ci abuzul instituționalizat. Autoritatea care ne cere să respectăm legalitatea, în cazul de față, obligația de a purta mască în exercitarea dreptului de vot, impune această regulă încălcând ea însăși cea mai înaltă normă de reglementare – Constituția României și mai apoi o a doua normă sancționatorie, Codul Penal.
”Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi se poate face numai prin lege, nu prin ordonanţe de urgenţă şi categoric nu prin alte acte de nivel inferior – hotărâri de Guvern, ordine de ministru şi aşa mai departe”, a spus Renate Weber în contextul prezentării Raportului Avocatului Poporului privind respectarea drepturilor omului şi măsurile excepţionale dispuse în perioada stării de urgenţă şi a stării de alertă (16 martie – 10 septembrie 2020).
Măsurile restrictive ce încălcau Constituția au fost sancționate de Curtea Constituțională la sesizarea Avocatului Poporului. Măsurile abuzive de carantinare au fost desființate de instanțe. Dar cu toate acestea, asaltul continuă. Ce putem înțelege de aici e că autorităților nu le pasă nici de CCR, instanțe, Avocatul Poporului, constituție, ori legi. Au un scop. …. Doar dacă privim din perspectivă temporală putem observa și scopul.
A început în fapt o cursă a limitării drepturilor cetățenești și înlocuirea acestora cu dispoziții arbitrare,emise sub pretextul interesului colectiv. Tonul e dat de la cel mai înalt nivel. Abuzul nesancționat civic se propaga în lanț până la cel mai de jos nivel al autorității, ori reprezentanți ai autorității cu atribuții de verificare și control. De ce se întâmplă asta? Avem unele bănuieli….
Jr. Adrian M. Ionescu
