Pe timp de pandemie, recomandat e să fie dezinfectate … mințile. Și nu folosind nu știu ce soluții la preț de speculă, ci mult mai simplu: citind cărți, cât mai multe cărți. Nu doare, nu îngrașă, nu radiază. Nici nu riști să-ți fie montate cipuri, cum cred unii zăpăciți de pe la noi. Dacă se poate, să se adopte metoda din Danemarca, unde bibliotecile pun la dispoziție…persoane (sub formă de împrumut, firește) care să le povestească, timp de o jumătate de oră, viețile personale.
Pe de altă parte, înțelept ar fi fost ca starea de urgență să fi ținut măcar trei luni, astfel încât românii să fi înțeles, în întregime, să respecte reguli, să se protejeze, să nu-și dorească atât de insistent concedii la mare ori în aglomerații. Să-l fi luat exemplu pe Mihai Neșu, fotbalistul care, de ani de zile, trăiește într-un scaun cu roți. El cum de a putut, iar suta de mii de infectați cu Covid, nu? Garantat, nu am fi ajuns aici, după ce politicienii au decis, din iunie și până acum, să relaxeze lucrurile, inlcusiv mințile românilor. E drept că au făcut-o în scop electoral, indiferent când ar fi fost organizate alegerile. Căci, pentru politicieni, pentru toți, 2020 este un an decisiv, pentru viețile lor, firește. Acum, află dacă vor mai sta pe cașcaval sau nu.
Pe mulți, de-abia acum, îi văd mișunând prin cartiere, printre blocuri, din scară în scară, încercând să mai capete o promisiune de vot. Și asta, după ce, timp de patru ani, nu și-au coborât dosurile din mașină, când treceau în trombă pe lângă masa de electori. Azi, toți sunt pedanți, cu glasuri mieroase, îndurând criticile vreunui gospodar nemulțumit de buruiana din fața blocului, găurile din asfalt sau lipsa acestuia. Chiar azi, l-am auzit pe un frustrat din administrația locală zbierând la oamenii care îi reproșau gestul pur electoral de a asfalta petecul de stradă, cu nici o săptămână înainte de alegeri. Să fi fost din cauza scaunului care pare să-i fugă de sub fund? Probabil. Altfel, s-ar fi simțit pioșenia în glasul consilierului. Măcar acum, în al doisprezecelea ceas. Asta, dacă nu urăște…ceasurile. Tic-tac, tic-tac.
