Pe Mântuitorul Iisus astăzi îl întâlnim la Sf. Liturghie vorbind cu Nicodim, un fariseu de frunte şi unul din membrii Sinedriului. Acesta adresează Domnului o întrebare pe care cu siguranță ne-am pus-o fiecare dintre noi :” Cum se poate naşte cineva din nou”? Iisus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou…” (Ioan 3:3-7). Nicodim avea o nevoie reală. El simţea necesitatea unei schimbări a inimii sale, o transformare spirituală. Naşterea din nou, fiind o a doua naştere, este un act al lui Dumnezeu prin care viaţa veşnică este atribuită persoanei credincioase. Şi cum are loc această naştere din nou?
Sfântul Pavel spune la Efeseni II,8-9: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Atunci când o persoană este „mântuită” este născută din nou, fiind o persoană înoită spiritual, şi este din acel moment un fiu al lui Dumnezeu ca urmare a naşterii din nou. Credinţa în Iisus Hristos, Cel care a plătit pedeapsa păcatelor noastre când a murit pe cruce, înseamnă de fapt „naşterea din nou” din punct de vedere spiritual. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă…”(II Corinteni V,17…). Departe de a fi o abolire a persoanei şi a voinţei umane, naşterea „din apă şi din Duh”este învierea la o viaţă nouă. Pe acele persoane „născute din nou”, Duhul Sfânt le întăreşte şi le împlineşte, le desăvârşeşte spre o deplină afirmare după modelul Sfintei Treimi. Prin înţelegerea şi cunoştinţa primite de la Sfântul Duh, nu poate veni decât unitate şi unire, finalitatea supremă fiind Sfânta Treime.
Nicodim întelege acum că „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan I,12-13). „Naşterea din Duh” este tainică, n-o poţi vedea cu ochii fireşti, se sustrage legilor fizice. „Duhul” însă dă naştere unei realităţi noi, spirituale, aflată deasupra legilor naturale. Aceasta se produce prin credinţă şi prin puterea lui Dumnezeu. Nimic nu este cu adevărat important în această viaţă. Nici apartenenţa la un grup de oameni mai speciali, nici cea la un popor mai dezvoltat. Ci a fi o creaţie nouă. Creatorul nostru ne dă o nouă şansă, să deveninm o creaţie nouă, după voia Lui.Sf.Pavel scrie lui Tit :” El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt.”(Tit III,5). Omul vechi, născut din Adam nu poate face nimic pentru mântuirea lui. Este nevoie de intervenţia lui Dumnezeu. În îndurarea Sa, Creatorul nostru are o acţiune supranaturală asupra noastră. Duhul Sfânt are o acţiune de curăţire şi înoire a fiinţei umane. Aceste acţiuni sunt procese spirituale şi ele au un efect totalitar în viaţa creştinului. Această transformare se numeşte naşterea din nou.
Omul născut din nou nu are nimic cu carnea şi sângele ci este o creaţie în exclusivitate a lui Dumnezeu. Nicodim a primit acest răspuns, a rămas îngândurat descoperind o realitate superioară a existenţei, un adevăr care îl va ridica şi pe el şi pe noi cei ce credem în Dumnezeu la o nouă stare: cea de bucurie şi fericire veşnică!
Pr.Liviu Burlacu, Centrul „Izvorul tămăduirii” Bacău