Am descoperit, hoinărind pe internet, o femeie uluitoare, de o vârstă venerabilă (are acum 99 de ani), extrem de tonică, și de-o extravaganță vestimentară totalmente aiuritoare. La prima vedere, una foarte critică, ai spune că este un bazar umblător, atât de aiurite și colorate îi sunt hainele, iar podoabele sunt multe, uriașe și extrem de diverse, provenind din toate părțile globului. Dacă ești însă genul nonconformist, îndrăzneț, iubitor de modă, pentru că așa este și Iris Apfel, doamna cu pricina îți va trezi interesul, povestea ei, ieșită din comun, te va prinde. Recent, am găsit într-o publicație de modă un articol scris de ea, niște scurte confesiuni pline de miez.
Nu am să mă opresc asupra carierei de femeie de afaceri de mare succes, care a lucrat (împreună cu soțul, Carl, la compania lor, Old World Weavers) cu nouă președinți americani, ci am să spicuiesc din mărturisirile făcute cu sinceritate și mult umor de către o „geriatric starlet”, după cum, cu savuroasă autoironie, se definește. În primul rând, spune că nu s-a plictisit defel în cele câteva luni de izolare, pentru că îi place să fie singură și să lucreze relaxat, fără termene fixe (aici o înțeleg perfect, nici mie nu mi-e teamă de singurătate, dimpotrivă, ea îmi face chiar bine, iar ca să-mi iasă ceva, când lucrez, trebuie să am chef, inspirație).
Cum nu se mai bucurase de vacanță de vreo zece ani, perioada asta i-a adus timp doar pentru ea și odihna de care avea atâta nevoie. Are un apartament chiar pe malul mării, în Palm Beach, așa că a stat la soare zilnic, pe terasă, refăcându-și forțele. Și, cum este foarte creativă, s-a gândit că ar fi nostim să provoace oamenii, în perioada de izolare, să răscolească prin dulapuri, prin sertare, și să scoată de acolo haine și alte lucruri, pe care să le aranjeze într-un fel personal, cât mai inventiv, trăgându-le apoi în poze, pentru a-i fi trimise ei. Propunerea a avut succes, mulți oameni, din vreo 65 de țări, prinzându-se în joc, astfel că Iris a primit mii de fotografii, care mai de care mai amuzante. Le-a pus pe Instagram, ca să se distreze lumea, pentru că adoră să vadă cât mai mulți oameni fericiți. Umorul său e debordant și nu se dezminte niciodată. Povestește că a primit într-o zi niște fotografii cu portrete de câini, îmbrăcați cu hăinuțe aidoma costumelor ei, la care a comentat astfel: „Imitația este cea mai sinceră formă de flatare”.
Cât privește stilul ei vestimentar, acesta nu se poate defini, nu poate fi cuprins într-o formulă, pentru că este un soi de carnaval, un spectacol vizual policolor, efervescent, cu accent pe bijuteri, gablonzuri, mai precis, pe care le colecționează de-o viață. Trăind aproape un secol, această doamnă fenomen, care spune despre sine că este „cel mai bătrân adolescent”, având o înfățișare și un aer clovnesc uneori, cu ochelarii ei mari, rotunzi, și cu rujul roșu aprins, a văzut multe și a învățat lucruri importante din propria experiență, plăcându-i să le împărtășească și altora.
Printre altele, ea spune că trebuie să gândești ca un om tânăr dacă vrei să rămâi tânăr, că poți avea propriul stil fără să dispui de un buget considerabil, având personalitate, idei, imaginație, gust. Apropos de tinerețea în gândire și de stil, care este evergreen, odată ce-l ai, am remarcat într-o zi pe stradă un domn în vârstă, cu o figură spiritualizată, distinsă, dar cu o evidentă fragilitate fizică, mergând greoi, care purta nonșalant un tricou bleumarin inscripționat cu galben, mesajul fiind „Wilde and free”. Am zâmbit complice, m-a binedispus contrastul, am admirat atitudinea.