Se zvonise despre existența unui virus mortal. M-a surprins apariția unor spoturi publicitare care ne amenințau cu moartea dacă nu facem, nu purtăm, nu păstrăm, nu ne spălăm… și exemplele morților secerați pe stradă…, sicriele frumos aliniate într-o hală din Italia (ulterior am aflat că erau dedicate migranților uciși de furtună în 2013 în regiunea Lampedusa o insulă în Italia). Au trecut câteva zile de tensiune și temeri. Se înmulțeau știrile privind numărul morților secerați de Covid și a celor infectați. De regulă, oameni în vârstă cu comorbidități. Trecut de o anumită vârstă, prin două regimuri, și o revoluție, aveam o experiență…
Acum era însă altceva, nu aveam un adversar tangibil. M-am conformat cererilor sistemului. Acasă însă aveam doi copii, în ani terminali, ce făceau cursurile online. Și mai aveam o soție care se resemnase, care avea încredere în mine și care, în fiecare zi, când plecam la birou se uita la mine cu o privire în care puteam să-i citesc îngrijorarea, dar și încrederea că ceea ce eu decid este corect. Mă întrebam dacă nu ar fi mai bine să-mi închid activitatea. Dar până când? Se decretase stare de urgență. Explodaseră prețurile la dezinfectanți și măști. Mănuși nu se mai găseau. Orezul, făina și pastele se topiseră din rafturile marketurilor. Asta nu m-a speriat. Supravețuisem pe vremea regimului Ceaușescu.
Dar când fiica mea m-a rugat ca atunci când vin acasă să-mi las încălțămintea și sacoul pe terasă, să mă schimb și să fac duș în baia de serviciu și abia după aceea să intru în sufragerie, asta da, m-a speriat. În acel moment mi-am dat seama că am de-a face cu un adversar tangibil. Nu virusul era principalul adversar, de care trebuia să mă tem, ci intoxicarea minții, manipularea. Gravitatea unei boli nu ți-o comunică un copil, ci specialistul. Dacă un copil e vectorul de comunicare înseamnă că manipularea a ajuns la cote maxime. Mi-am reamintit că am fost jurnalist de investigații 20 de ani, că studiile de drept ce priveau știința logicii formale ca instrument de analiză pot constitui un bagaj de cunoștințe minimal pentru angajamentul ce urma să-l fac.
M-am hotărât să caut informații, în primul rând pentru a-mi convinge familia că frica e mai periculoasă ca virusul. Consecințele prime ale analizelor făcute au fost că:
- Statisticile oficiale, în ciuda declarațiilor oficiale, stabilesc fără urmă de tăgadă că numărul de decese, în plină pandemie, e mai mic decât în perioada nonpandemică.
- Contrar oricărei logici sunt interzise (prin Ordinul M.S. Nr. 436/2020 din 13 martie 2020) autopsiile decedaților de Covid.
- Prin același ordin, toți suspecții de Covid, chiar neconfirmați, sunt declarați morți de Covid. 4.Prin normă de pandemie (Ordinului M.S. nr. 1309/2020 din 21 iulie) medicul devine o autoritate mai presus de procuror ori instanță putând dispune arestarea fără judecată prealabilă. Orice deviație de la doctrina oficială se sancționează de lătrăii de seviciu.
- Prin OUG nr.63/2020 din 7 mai suntem speriați de virusul Covid. De ce? Pentru că, ȘOARECELE ALB.
Cine este șoarcele alb? Am aflat citind o carte editată cred pe vremea răposatului odios. În esență experimentul spunea cam așa; o mulțime de oameni ce au umplut un stadion au fost supuși voluntar unui experiment. Li s-a cerut să-si imagineze pe cer, deasupra stadionului, un șoarece alb. S-au concentrat și pe cer a apărut, după un timp, imaginea unui … uriaș șoarecele alb. Informația a rămas undeva într-o rutină subsecventă. Până acum când, am luat act de Ordinul Nr. 1418/2020 din 7 august 2020 privind modificarea anexei la Ordinul ministrului sănătăţii nr. 487/2020 pentru aprobarea protocolului de tratament al infecţiei cu virusul SARS-Cov-2. Ei, bine, în acest ordin se stabilesc principiile privind Medicaţia antivirală ce trebuie administrată după stabilirea diagnosticului Covid.
În preambulul acestui ordin se fac mențiuni privind medicamentele recomandate și motivul recomandării, prin comparație, efectul PLACEBO . Deci norma legală, a recunoscut indirect efectul Placebo și în caz de Covid. Efectul Placebo presupune că toți cei care luând un tratament lipsit de orice element activ în locul unui medicament, neștiind aceasta, își ameliorează starea de sănătate sau se vindecă. Aceasta e datorită faptului că au încredere că medicamentul prescris îi va face bine. Puterea sugestiei face ca, în urma tratamentului cu astfel de pseudo-medicamente, să se înregistreze o atenuare a simptomelor şi o îmbunătăţire a stării de sănătate, ori vindecarea. Profesorul japonez Masaru Emoto a propus o teorie, potrivit careia putem influența lichidul vieții (apa din organism) prin puterea cuvintelor sau gândurilor. Cu alte cuvinte, dacă suntem bolnavi și medicul ne adminstrează apă plată cu lămâie și ne asigură că e un medicament bun, ne vindecăm (statistic ar fi o șansă după Ordinul Nr. 1418/2020).
Dar nu tratamentul ne-a vindecat, ci credința, așa cum spune Scriptura. (Credința ta te-a vindecat). Per a contrario, putem presupune că, dacă la nivel oficial, național, european și planetar ni se inoculează ideea că vom muri de Covid dacă îl vom contacta, acest lucru e posibil să se întâmple chiar dacă virusul ar fi o banală gripă sezonieră. Conversia se va produce în mintea noastră și apoi în organism. Spaima scade sistemul imunitar își amplifică efectele bolilor preexistente. Aşadar, repetarea unor mesaje pozitive dă rezultate pozitive ca și repetarea unor mesaje negative care dau rezultate negative. În acest moment, prin toate raportările autoritățile ne transmit doar mesaje negative ca să fim suficient de speriați și cu imunitatea scăzută.
„Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” e un film românesc din 1972 al cărui titlu se potrivește soluției pe care ar trebui să o pronunțe o instanță imparțială, atunci când se va fi devoalat mecanismul manipulării și… scopul.
Jr. Adrian M. Ionescu
