Când totul pare că se oprește în loc, când oamenii sunt puși sub interdicție și deturnați de la misiunea lor, există, totuși, ceva, născut și făcut cu inima, cu sufletul și harul primit de la Dumnezeu care ne ține și susține moralul, ne încântă privirea și ne umple sufletul de bucurie și frumusețe: este ARTA, cu toate binefacerile ei, fie sunete, culoare, dans, teatru.
Artiștii au înfruntat pandemia cu bărbăție, de cele mai multe ori în singurătate, numai ei și arta lor, care le-a fost însoțitor de drum, cu speranța că la capătul tunelului se vor întâlni iar, cu bucurie, cu publicul, cel care îl încurajează și îi dă putere să meargă înainte.
Unul dintre acești artiști de la noi, care este permanent mânat de neastâmpărul creator, este Ioan Măric, „naivul” de talie națională și internațională, care a dus numele țării, al Bacăului și al satului natal peste tot în lume, odată cu arta sa. Nici în aceste vremuri atinse adânc de un virus ucigaș, care a cuprins întreaga planetă, nu a încetat să creeze, evenimente și artă: pictură naivă. Închis în micul lui apartament, Ioan Măric nu s-a despărțit de culori, izvorul creativ fiindu-i, ca de fiecare dată, viața satului, oamenii și obiceiurile, mai vechi și mai noi, „zugrăvite” cu umor, talent și iubire. A fost, atunci când s-a mai luminat, Școala de Vară, de la Mărgineni, la care a invitat copii de la câteva școli din Mărgineni și Bacău. Au urmat participări la expoziții personale, cum a fost „Lumea lui Ioan Măric”, de la Centrul de Cultură „Ionel Perlea” din Slobozia, care s-a constituit într-un eveniment ce a ținut capul de afiș mai bine de o lună, zecile de opere ale neîntrecutului artist băcăuan a impresionat publicul ialomițean. S-a scris acolo istorie, cuvintele adăugate la numele și arta lui Ioan Măric rămânând să vorbească peste timp.
Zilele acestea, mai precis de pe 8 august și până pe 31 august, Ioan Măric expune la Salonul Internațional al Artei Naive „Gheorghe Sturza”, ediția a VIII-a, de la Botoșani, împreună cu nume strălucite ale unor artiști din România, Israel, Lituania etc. Tot pe agenda personală se mai află participarea la expoziții în țîri din Europa, totul depinde de „starea pandemiei”, de „unda verde” care-i va fi sau nu acordată. Ioan Măric speră și nu disperă, optimismul îl ține strâns legat de satul Luncani, drag lui, de Școala Populară de Artă, unde pregătește un nou an școlar, dar și de îndeplinerea unui vis, un vis frumos, de a face parte din Uniunea Artiștilor Plastici, acum, la peste 70 de ani, când, cu ambiție și perseverență a finalizat și cursurile unei universități de profil.
