Criticul literar este pus mereu în situația de a alege: să scrie sau să nu scrie despre o carte pe care o primește la redacția revistei unde lucrează, în cutia poștală sau îi este înmânată direct, cu autograf, de către autor. Însă, profesionist fiind, nu poate refuza lectura. Interesat de tot ceea ce se scrie și se publică, criticul literar mai are și varianta librăriilor și chiar a bibliotecilor, atunci când își propune să citeasă sau să recitească o carte apărută cu mult timp în urmă sau a fost reeditată.
Criteriile de valorizare și revalorizare rămân de cele mai multe ori de natură intim-intelectuală, sunt autori care sunt atenți la curente, idei, receptare, impactul unei cărți în rândul criticii și a cititorului dintr-o anumită perioadă. Dacă revista unde semnează îi oferă spațiu suficient de gândire și nu este presat de editor, de alte considerente, cum sunt concurența ori moda zilei, criticul își permite să acorde timpului răgazul de a-și pune amprenta asupra unei opere, fie poezie, proză sau teatru. Dar și lui însuși.
Marius Manta este unul dintre criticii literari care știe și simte valoarea unei producții artistice, are datele și instrumentele necesare pentru a reda cititorului opinii, impresii și note critice despre volumele și autorii care au rezistat timpului, asumându-și curajos o repunere în discuție a acestora. După prima confruntare cu publicul, prin intermediul revistei „Ateneu”, Marius Manta s-a hotărât, încă din anul 2014, să adune, în volum, cronicile și recenziile, grupate după rubrica sub care au apărut în revistă (vezi „Literaurbahn”, Editura Timpul, Iași, 2014, „Ucenic la iconari”, Editura Vicovia, Bacău, 2017, „care reunește o seamă de eseuri și cronici, dar și patru interviuri semnificative, toate relevând profunda sa ancorare în valorile ortodoxiei și ale culturii perene”), volume care i-au adus tânărului critic băcăuan apreciere și notorietate.
Înainte de a trece la analiza recentului volum publicat, mai trebuie să amintim de un superb volum de poeziii, „Tată și fiu”, apărut în 2015, tot la Editura Vicovia – Bacău, despre care criticul Adrian Jicu afirma că este „o carte de valori, un testament, o declaratie de dragoste”, iar Constantin Călin: „Cea mai scurtă definiție pe care aș putea-o da cărții ar fi că este un autoportret, portretul etic al lui Marius Manta”.
De altfel, Marius Manta și-a expus clar filozofia și programul de redactor și critic literar: „Pe masa de lucru se află mai mereu zeci de cărți. Iar cele mai multe sunt realmente valoroase, ceea ce complică și mai mult… Încerc să fiu atent la toate: nu vreau să fiu înțeles greșit – eu nu scriu doar despre cărțile cu tematică religioasă, nici pe departe! Postura de redactor al «Ateneului», cât și aceea de critic literar în general, mă obligă să înregistrez cu uneltele specifice cărți ale noului val, traduceri importante, semne din literatura universală, antologii, ediții de lux ori ediții critice, critica criticii, cărți-diagnoză ce sunt interesate de mode literare, ori cărți-document: pagini de memorialistică (jurnale / memorii).”
Aici se înscrie și recentul volum „Cronofiabile” (Editura Studion – Bacău, 2020), titlu asemănător cu rubrica sub care-și publică, în Ateneu, cronicile literare. În alegerea textelorr din „Cronofiabile”, Marius Manta precizează în materialul de început: „Mi-am dat seama că, una peste alta, nu ai cum să scrii dacă nu faci un pas înapoi, dacă nu lași ideilor timpul cuvenit – pentru că, fericit sau nu, timpul rămâne unul dintre judecătorii absoluți al producțiilor artistice.”
Sunt prezentate, cronologic, începând cu ediția din iulie – august 2014 a revistei Ateneu, o suită de „cronofiabile” (termen preluat din orologerie – care rezistă timpului), cărți de ieri, cărți ale prezentului, cărți necunoscute, cărți uitate; cărți care au nevoie de o nouă „punere în scenă”, de o reîntâlnire cu marele public. „Cronofiabilele vor fi, implicit, un pariu peste timp – uneori ar putea părea îmbătrânite, în afara modei, dar mecanismele interioare vor fi nealterate, vor purta în chip metaforic aceeași dorință de frumos, de adevăr”, precizează în continuare Marius Manta.
Și, pentru a-și susține afirmațiile, volumul se deschide cu „Eminescu, primul cronofiabil”, respectiv cronica cărții „Mărturii despre Eminescu. Povestea unei vieți spusă de contemporani”, Editura Humanitas, 2014, volum semnat de Cătălin Cioabă, autor român de filozofie și traducător de filozofie germană. „Mărturiile” nu sunt o noutate, însă apariția lor trebuie văzută și prin prisma controversatelor scrieri din „Dilema”, dar și a altora care propun sau militează pentru demitizarea lui Eminescu.
Marius Manta se apropie cu emoție de mărturiile contemporanilor lui Eminescu, printre care Ion Slavici, prietenul de-o viață al Poetului, Vintilă Russu-Șirianu, Nicolae Petrașcu sau Grigore Păucescu. „O carte, afirmă Marius Manta, empatică ce ar putea să aducă un plus de adevăr printre creșterile și descreșterile unui mit.” De altfel, Eminescu este prezent și în cronica „Eminescu, incorect politic”, cartea profesorului și criticului Theodor Codreanu, Editura „Scara”.
Chiar dacă criticul este asaltat de cărțile „la zi”, își face timp, dar și o datorie de a se opri și asupra cărților apărute cu mulți ani înainte, cum sunt „Cerul și podoabele lui”, autor Tudor Pamfile, publicată sub sigla Academiei Române, în 1915, „O fericită incursiune în zonele cele mai intime ale imaginarului poporului român, (…) stau adunate informații cu privire la credințele țăranului român despre cer și stele.”
De o atenție aparte se bucură în „Cronofibile” poetul Ovidiu Genaru, „legendarul autor băcăuan” (Horia Gârbea), cu două cronici, respectiv la „Graffiti. Afișe. Insomnii” și „La opt, gaura cheii și alte patimi”, dar și întemeietorul seriei noi a Ateneului, poetul Radu Cârneci, mai tânărul și valorosul romancier băcăuan Dan Perșa, poeta Violeta Savu, criticul de teatru Carmen Mihalache sau „tatăl” criticilor băcăuani, profesorul Constantin Călin, redactori, și ei, ai revistei băcăuane, În „Cronofiabile” ne aducem aminte de celebrul roman „Europolis”, de Jean Bart (pseudonimul lui Eugen Botez), publicat în 1933, de începuturile studierii operei lui Dostoievski în România, din volumul critic a lui Dinu Pilat, reeditat în 2015 de editura „Humanitas”, ne întâlnim, din nou, cu Ernest Bernea, extraordinarul filosof și scriitor, etnograf și folclorist, adulat și controversat, uitat și readus în actualitate, ceea ce face și Marius Manta atunci când se oprește la „Preludiile” (Editura Predania), un triptic care îl definește de Ernest Bernea, autor care se impune a fi recitit.
Citim sau recitim opinii despre cărțile semnate de Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu, Cristian Bădiliță, Părintele Galeriu, C.D. Zeletin, Gheorghe Iorga, Ion Fercu etc. Alese cu grijă și scop, pentru a le „cronofiabiliza”, autorul se simte obligat față de cititor să le contextualizeze, să-i încadreze pe autori în acel moment al creației, lecție învățată de la marii critici pe care Marius Manta nu se sfiiește să-i amintească, însă, pentru fluența lecturii nu abuzează de subsoluri sau note, introducând informația în text, de aceea „Cronofiabile” se citește ca o carte de povești, proaspete și nemuritoare totodată. De aceea și închei tot cu zicerea autorului: „Suita de cronofiabile nu ar fi interesată decât de ceea ce rămâne cu adevărat valoros, reprezentativ pentru datele organice ale unui neam.”