Amintirile sunt emoțiile care ne rămân în suflet toată viața. Mai ales cele frumoase după care de foarte multe ori tânjim. Fiecare generație are amintirile ei și fiecăreia i se pare că ale lor sunt cele mai grozave. Dacă generațiile de azi se vor lăuda cu grozăviile de pe internet, cei care și-au dus copliăria și tinerețea înainte de 1990 par acum din altă lume. Acest fel de emoții mai sunt trăite, câteodată, de vizionarea unor filme cum ar fi „Declarație de dragoste” sau „Liceenii”. Și astăzi vom surprinde câteva crâmpeie din obiceiurile liceenilor din alte vremuri.
Întâmplarea a făcut să o cunoaștem pe Elena Căliman (numele dinaintea căsătoriei, n.r.) din Buhuși care deține o raritate în zilele noastre. Este vorba despre bilețelele care se transmiteau din mână în mână în timpul orelor de clasă. Probabil că e inimaginabil pentru elevii din ziua de azi care dețin atâtea gadgeturi. Practic, acesta era modul de comunicare în timpul orelor și era un mod prin care încercai, cumva, să păcălești „sistemul”. Elena Căliman a fost elevă a Liceului Industrial Buhuși, prima și ultima promoție de cinci ani, 1973-1978. „Eu eram din Zănești. Aici am venit la școală, aici m-am căsătorit și aici am rămas”, povestește Elena Căliman, care, după cum spune, „a ratat facultatea”, dar a fost răzbunată de fiicele ei.
A lucrat la „Textila”, o perioadă în comerț, după care a ieșit la pensie. Din păcate nu au organizat întâlniri de revedere cu colegii, fiind o clasă de fete și cu un singur băiat, au fost greu de găsit după căsătorie. A avut o colegă de liceu cu care au rămas foarte bune prietene toată viața. „A fost sora pe care nu am avut-o, povestește Elena Căliman. Am făcut și noi șotii, dar chiar eram cele mai bune la învățătură din clasă. Mă deranjează unii când spun că ce bine era odată. Eu cred că fiecare generație este frumoasă.”
Printre amintirile care dăinuie, Elena Căliman a subliniat portul sarafanului, al șosetelor trei sferturi și pănglicuței. „Când am făcut tabloul de promoție am zis că ne îmbrăcăm și noi în altă ținută, că ne-a dat voie dirigintele. Ne-am dus la fotograf și ne-a trimis acasă, să venim în uniformă”, și-a amintit Elena Căliman care a pomenit și de practica agricolă, de care nu scăpa nimeni pe atunci.
Cât despre impresionanta colecție de bilețele, datate 1973-1974, acestea erau transmise în timpul orelor în care profesorii erau mai permisivi. „Noi am făcut matematica cu domnul Beleuz, la care am luat singurul 4 din viața mea și am visat timp de 20 de ani secvența asta”, a mai povestit Elena Căliman, care ne-a prezentat și colecția de bilețele pe care am imortalizat-o și pe care o prezentăm și noi cititorilor noștri.
