Operatie in premiera realizata de dr. Cristian Postolache
Maria Andronic spune, cu incântarea unui copil, ca a descoperit lumea la 40 de ani. Pâna la aceasta vârsta, tot ce o inconjura era cenusiu, incert si straniu. Dupa o interventie chirurgicala realizata in premiera in Bacau, a vazut ce culoare au ochii fetelor ei si cât de senin poate fi cerul diminetii, când pleaca la munca. „Credeam ca voi orbi in câteva luni si imi pierdusem orice speranta ca voi gasi un doctor care sa ma ajute”, ne-a marturisit Maria Andronic.
Pâna la 40 de ani, Maria Andronic a trait intr-o lume neclara, in culori mohorâte. Vederea bolnava i-a facut viata grea de mica. Primele amintiri dureroase sunt de pe bancile scolii. „Imi placea tare mult sa invat, dar nu reuseam sa citesc. Nu vedeam bine literele, dar nimeni nu ma baga in seama. Am crescut la tara, la Orbeni, unde lumea era prea ocupata si necajita ca sa-mi dea atentie.” Avea deja 10 ani când invatatoarea a chemat-o pe asistenta de la dispensar sa o examineze. A fost trimisa la oftalmolog, de unde a plecat cu diagnosticul de miopie forte si astigmatism. „Am purtat nenumarate perechi de ochelari si, cum boala mea se agrava, am ajuns la lentile ca fundul borcanului. Când am crescut imi era rusine sa-i mai port. Cu timpul am ajuns sa vad tot mai slab.”
Fiecare zi era un chin
Visul ei din copilarie a fost sa lucreze intr-un spital. Boala si situatia grea din familie nu i-au permis sa urmeze o scoala sanitara. A reusit, totusi, sa se angajeze ca infirmiera in sectia Chirurgie a Spitalului Judetean de Urgenta. De 22 de ani lucreaza aici, dar deficienta de vedere ii ingreuna tot mai mult munca, viata. „Imi era foarte dificil sa-mi indeplinesc indatoririle. Trebuia sa am mare grija cu maturatul si spalatul prin saloane. Colegele ma intelegeau si ma ajutau. Si acasa era tare greu cu treburile. Chiar si mersul pe strada devenise un chin.” Fetita ei de 12 ani povesteste ca „mama se impiedica mereu, pe trotuar, pe scari, prin casa, nu vedea sa-mi verifice temele, nu-si gasea nici ochelarii”. Disperata de perspectiva orbirii, mai apropiata cu fiecare zi, a incercat sa gaseasca salvarea. A consultat mai multi oftalmologi din Bacau si din Iasi. „Unii mi-au spus ca nu am nicio sansa de vindecare, altii m-au dus cu vorba. Am stat internata in clinica la Iasi, unde in fiecare zi eram aratata rezidentilor ca o curiozitate si atât. Mi se puneau picaturi in ochi, de nu mai vedeam chiar nimic si eram trimisa in salon. Intr-o zi am plecat din spital. Ma saturasem.”
Cel mai luminos noiembrie
„Intr-o zi eram intr-o farmacie. O doamna in vârsta se uita la mine cum tin reteta sub nas, incercând sa deslusesc ceva pe ea. Mi-a spus, cu tristete, ca sunt inca o femeie tânara si ca e pacat sa ma chinui asa. M-a intrebat unde lucrez si s-a mirat ca nu am fost inca la domnul doctor Postolache, chiar in spitalul in care muncesc.” Maria Andronic spune ca ziua ei norocoasa a fost 5 mai 2011, la prima consultatie. Medicul Cristian Postolache i-a spus ca trebuie intervenit urgent. Chiar si asa, pacienta nu s-a decis pâna in noiembrie. „Pe 24 noiembrie am fost operata la ochiul stâng. Nu mi-a fost frica. Eram doar nerabdatoare sa vad. Atât de nerabdatoare incât la câteva ore dupa operatie am ridicat coltul pansamentului. Am putut citi graficul de curatenie de pe usa salonului. Pâna atunci abia vedeam sa semnez pe el in sectia mea.” Dupa patru zile a fost operat si ochiul drept. „Am ajuns acasa si le-am vazut si eu fetelor mele culoarea adevarata a ochilor.” Sotul si fiicele au mereu tendinta sa o duca de mâna pe strada, cum au facut atâtia ani, dar acum este doar un gest de tandrete.
Dr. Postolache a acceptat provocarea
Medicul Cristian Postolache este incântat de pacienta sa, o luptatoare adevarata. „M-a impresionat din prima clipa. Este o femeie muncitoare, care are de crescut doi copii, de ingrijit o familie. Au fost destule dificultati pentru a realiza interventia, dar le-am depasit, fiindca am gasit intelegere la toata lumea, de la managerul spitalului, Dan Stoica, la colaboratori.” Maria Andronic poate fi considerata un caz rar, cu diagnosticul colobom cristalinian si miopie forte, pe fondul unui sindrom care se manifesta prin tesut conjunctiv slabit. „Din cauza conditiilor locale dificile, operatia a fost delicata. I-am realizat facoemulsificarea cristalinului. I-am montat in locul cristalinului afectat de boala un altul, pe care a trebuit sa-l decupez pentru a se potrivi. A fost o idee de moment si ne bucuram ca a reusit.” Cazul acestei paciente a fost prezentat in luna mai la Congresul National de Oftalmologie care a avut loc la Iasi. „Ne putem mândri ca am realizat aceasta interventie in Bacau, spune dr. Cristian Postolache. Pentru mine, realizarea acestei interventii a fost o provocare. Pentru pacientii nostri, mai ales pentru cei cu venituri obisnuite, este mare lucru sa fie tratati cât mai aproape de casa.”
