Ne aflăm în plină Sărbătoare Pascală. Învierea lui Hristos este sărbătorea întregii lumi creştine, însă nicăieri nu este atât de luminoasă, atât de plină de bucurie ca în Ortodoxie . Cu adevărat Paştele, sărbătoarea Învierii, reprezintă vârful întregii vieţi liturgice ortodoxe. Mai mult, pentru Ortodoxie, fiecare duminică reprezintă Sărbătoarea Învierii, de aceea Evanghelia care se citeşte în duminica aceasta are legătură cu taina Învierii Domnului, cu taina Înălţării Domnului la cer şi mai ales cu taina Pogorârii Duhului Sfânt, la Rusalii, cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi. Evanghelia din duminica ce vine ne arată că Iisus nu este doar tămăduitor sau vindecător de boli, ci este izvor al Harului şi al Adevărului.
Învăţătura Evangheliei din duminica aceasta este faptul că Iisus Hristos dăruieşte lumii Harul mântuitor numit în Evanghelie “apa cea vie”. Mergând în Samaria, stând de vorbă cu o femeie plină de păcate, dar sinceră, Iisus Hristos rupe barierele mentale, desfiinţează complexele de superioritate culturală şi religioase şi anunţă deja taina Bisericii Sale care se va constitui nu numai din evrei, ci şi din alte etnii şi neamuri, adică din toate popoarele ce vor crede în Dumnezeu .
Apa cea vie, despre care vorbeşte în Evaghelie, este Harul lui Dumnezeu care vindecă pe om de păcate, îi schimbă viaţa şi îi transformă dorinţa lui de fericire momentană şi trecătoare în dorinţa de fericire şi viaţă veşnică.
Evanghelia ne arată că adevărata închinare adusă lui Dumnezeu se va muta de la Templul din Ierusalim la Bisericile din toată lumea. Cu alte cuvinte Domnul Iisus Hristos spune că adevărata credinţă este una vie, spirituală şi universală. Evanghelia ne arată că nu contează atât locul geografic, cât contează starea duhovnicească în care oamenii trăiesc, credinţa lor în iubirea lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui.
În urma întâlnirii cu Mântuitorul, datorită sincerităţii ei, femeia păcătoasă devine o femeie mărturisitoare a credinţei, o misionară care aduce la Dumnezeu o cetate întreagă şi îl duce pe Hristos în cetatea sa să schimbe şi viaţa altora. Înţelegem că prezenţa lui Dumnezeu trezeşte în om dorul de viaţă veşnică, grija pentru suflet, schimbă viaţa omului din viată plină de nemulţumiri, de frustrări , de păcate în viaţă duhovnicească plină de bucurie, de compasiune, de iertare.
Învierea lui Hristos reprezintă îndumnezeirea omului. Natura umana întreagă, suflet şi trup, este chemată la realizarea asemănării omului cu Dumnezeu. Învierea reprezintă umanismul maxim al Bisericii şi depăşeşte orice umanism care nu are nimic de propus în faţa fatalităţii morţii, precum şi orice program care se termină în faţa mormântului. Învierea reprezintă evidenţierea de către Duimnezeu a valorii infinite a persoanei umane, cât şi libertatea noastră faţă de legile ce ne constrâng ale societăţii şi ale istoriei.
Cu adevărat a înviat Domnul Hristos şi nouă ne-a dăruit viaţă veşnică!
pr. Radu Grigoraș
