Ape tulburi în politică şi o gâlceavă fără sfârşit pare să anime agenda publică. De fapt e o agendă fals indusă şi artificial creată. Chiar dacă aparent există opoziţie pe de o parte, guvern şi preşedinte pe de altă parte, temele pe care le aruncă pe piaţă sunt marginale şi teoretice, ori variaţiuni pe aceeaşi temă. Când e în discuţie limitarea drepturilor cetăţeneşti, toţi îşi dau mâna pentru a executa “directivele de la centru” adică, comanda comună. Să vedem dacă am totuşi dreptate.
Tema vaccinării obligatorii a făcut cumva obiectul unei dispute contradictorii între actorii politici? Legea a trecut, discret, de senat cu o singură opoziţie, fiind aprobată şi de stânga şi de drepta, de centru şi minorităţi. A ajuns acum la camera deputaţilor, la fel de discret, după ce în aceleaşi condiţii a primit ultima aprobare în 26 martie de la Comisia pentru egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi. Adică, tocmai în perioada când ni se aplicau prin norme neconstituţionale, cele mai mari amenzi din lume pentru nerespectarea unor norme vădit nelegale. Şefa comisiei cu pricina este doamna deputat Cristina-Ionela IURIŞNIŢI (USR), de acest nume am mai vorbit în materialele noastre anterioare.
Tema educaţiei sexuale începînd de la clasele primare a făcut cumva obiectul unei dispute contradictorii între actorii politici?Nu. Legea a trecut şi astfel, aşa cum precizam în materialul nostru . “Urâciunii pustiirii a intrat în temple”; din 08.aprilie a.c “..în ajunul celei mai mari sărbători a creştinătăţii, (Sf. Paşti), pe fondul suspendării activităţii şcolilor, generate de o pandemie planetară, parlamentarii emit şi preşedintele promulgă Legea 45/2020 (din 6 aprilie) ….” Promovată în moment de criză, legea obligă efectuare de programe de educaţie sexuală pentru copii, (începând cu clasa 0) “….în vederea prevenirii contactării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor”. Ne întrebam atunci; “ Cum rămâne oare cu dreptul părinţilor de a asigura educația copiilor potrivit propriilor convingeri, conform Cod civ. art.487, garantat de art. 29 și 30 din Constituția României și de art. 9 și 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum şi de art. 2 din procotocolul adițional Convenției? Această modificare a legii încalcă vădit libertatea de conștiință și dreptul de opţiune al părinților . “ Şi în timp ce noi ne spălam conştiincioşi pe mâini pentru a nu transmite coronavirusul, propunerea legislativă privind educaţia sexuală a trecut la Camera deputaţilor – for decizional, cu patru abţineri, două voturi împotrivă şi 266 voturi pentru . “Mulţumesc pentru sprijinul transpartinic din tot spectrul politic, pentru că au fost colege care au susţinut acest proiect de lege. El trebuie să ajungă în şcolile noastre, începând de la şcolile primare până la liceu….” Este satisfacţia manifestată în plen a doamnei deputat Cristina-Ionela Iurişniţi (USR).
Amenzile neconstituţionale e tema abordată de cotidianul nostru cu câteva săptămâni înainte ca CCR să se pronunte asupra nelegalităţii acestora. A se vedea materialele noastre din 22 şi 29 aprilie a.c. “ Abuzul de coronavirus dăunează grav democraţiei” şi “Agentului patogen si victimele agentul constatator “ . Nu putem să ne imaginăm că ce a văzut un modest jurist de provincie nu a fost observat şi de specialiştii din tot arcul parlamentar. Şi anume că, prevederile de sancţionare sunt nelegale. Ce a făcut opoziţia? În afara unor comentarii televizate şi a abordării unor teme ce nu aveau impact direct şi imediat asupra abuzului instituţional…. Nimic. Contestaţia la CCR a făcut-o Avocatul Poporului, doamna Renate Webwer. Şi CCR a admis-o.
Încălecarea Constituţiei de către Păpuşar a fost ultimul act ce ne-a confirmat că lungimea lesei (a libertăţii de mişcare) se stabileşte în altă parte nu la Bucureşti, iar politicienii noştri sunt tragice marionete mişcate de sfori invizibile. Libertatea lor e aceea de a mima suveranitatea naţională, a se certa pe chestiuni care sub nici o formă nu trebuie să se interfereze cu agenda Păpuşarului. Proba o constituie recenta decizie a CEDO după care revocarea fostului şef DNA, Codruţa Kovesi, şi soluţia pronunţată de CCR în conflictul dintre Ministrul de justiţie şi Preşedintele României a fost o încalcare a dreptului la apărare a petentei Koveşi. Făcând recurs la memorie să ne aplecăm asupra unui material publicat în Deşteptarea din 16 ianuarie 2019, “Constituţia pârâtă la CEDO”, în care argumentam că, “CCR-ul nu a făcut altceva decât să-i explice preşedintelui, şi nu L.C. Kovesi, ce atribuţii are ministrul şi ce atribuţii are preşedintele. Pe de altă parte, a te plânge că nu ai fost parte în dosar e un non-sens, dosarul privea două instituţii şi nu o persoană. …. “ CEDO nu are competenţa a se pronunţa asupra unei decizii a CCR, oricât ar fi aceasta de strâmbă, oblică ori perpendiculară. Dar mai subliniam atunci vis –a- vis de plângerea lui Koveşi la CEDO şi predicţia s-a îndeplinit mai repede decât credeam, că, cităm; ” peste câţiva ani, când acestei contestaţii îi va veni rândul să intre în atenţia judecătorilor Curţii Europene, vor fi trecut alegerile parlamentare în România iar Guvernul, poate să aibă altă coloratură. Or, la CEDO, statul pârât, este reprezentat de guvern, care înainte de a intra în dezbateri, poate declara şi recunoaşte că a avut loc o violare a drepturilor petentului şi negociază cu acesta din urmă ,,preţul” stingerii litigiului. Iar preţul poate fi şi politic…. Acesta ar putea fi un motiv…., cu bătaie lungă….!”
Să-i privim cu atenţie pe toţi cei care urlă împotriva CCR, ei sunt neprietenii românilor. Nu întodeauna CCR şi-a îndeplinit mandatul cu maximă obiectivitate, dar în ciuda lipsei perfecţiunii sale, aşa cum o spuneam şi cu alte ocazii, CCR e singura redută de libertate ce ne-a mai rămas… Imixtiunea externă în deciziile CCR este de o extremă gravitate şi trebuie să primească o ripostă imediată, fermă şi fără echivoc. Dar cine sunt reprezentanţii noştri apţi de o astfel de ripostă….? La orizont se profilează LESA.
Jr. Adrian M. Ionescu
