Interviu cu Remus Lupu, presedinte al Clubului de Ecologie, Turism si Arta „Veniti cu noi”, Bacau
– Clubul de turism, educatie ecologica si arta “Veniti cu noi” este unul dintre cele mai vechi din Bacau si din tara, el a fost infiintat in 1987, insa abia in 1992 a fost constituit oficial, cu personalitate juridica. Coincidenta sau nu, zilele acestea, un membru al Clubului a realizat o performanta demna de un record national. Chiar daca presa a consemnat evenimentul, va rog, domnule presedinte, sa spuneti despre ce este vorba.
– Este vorba de parcurgerea crestelor muntilor Fagaras in mai putin de 24 de ore, a fost ambitia unui tânar de la noi din organizatie, Dan Gârleanu, sa faca acest lucru, tocmai pentru a demonstra ca nu numai sportivii bine pregatiti, cu experienta, profesionisti, ar putea sa faca asa ceva, ci si oameni obisnuiti, in momentul in care au vointa si isi doresc acest lucru.
– De ce s-a ales acel traseu?
– Este un traseu de mare dificultate, care implica o pregatire deosebita, o vointa de fier, având diferente de nivel si zone care ii dau ineditul. Au mai fost incercari, el este al saselea sportiv tânar care incearca acest lucru si, dupa cum stiti, a reusit, dupa multe peripetii si un efort extraordinar. De altfel, Dan Gârleanu, un tânar de 30 de ani, vicepresedinte al organizatiei noastre, este hotarât sa incerce la anul sa-si doboare recordul si sa coboare sub 15 ore. Are multa ambitie si predispus sa abordeze proiecte spectaculoase.
– Ambitie a fost, efort de asemenea, dar mai trebuie si bani pentru o asemenea ascensiune.
– Actiunea a avut costuri foarte mari si fara sprijinul unor prieteni ai sportului, ai clubului, colegul nostru, clubul nu ar fi reusit sa duca la capat acest proiect. O parte din costuri au fost suportate de cel impatimit de munti, de sportul montan, iar o parte importanta, care a acoperit costul echipamentului, a transportului, hranei si alte cheltuieli a fost acoperita de sponsori, colaboratori, iar daca nu este prea mult, pot mentiona Global Service, Clubul Dinamo Bacau, IPA (Organizatia Internationala a Politistilor), Sindicatul National al Politistilor…
– Sa spunem ca Dan Gârleanu este politist, specialist in pirotehnica…
– Da, apoi este vorba de sprijin material de la Grafitti Invest, farmaciile Bofarm etc.
– De fapt, nu este singura performanta in premiera, meritorie a unor membri ai Clubului, sa consemnam si Turul lumii pe bicicleta, realizata cu mai multi ani in urma.
– Narcis Oancea a plecat de la Bacau cu 100 de dolari in buzunar, cu o bicicleta Tohan, care a rezistat pâna in India. A ajuns in Australia, a ramas un an, a muncit pentru a face rost de bani de intoarcere, a trecut Oceanul, a ajuns in America de Sud si de acolo, prin Europa, a ajuns acasa.
– De unde a plecat ideea infiintarii acestui club?
– Lucrând in invatamânt, sunt absolvent la ASE, Facultatea de Comert, specializarea Turism, am organizat diferite excursii si drumetii cu tinerii. Mergând pe munte, impreuna cu prietenii, cu profesorul Aurel Stanciu si fratele meu, inginerul George Lupu, am constatat ca pe trasee erau multe cruci, semne ca acolo au fost accidente si am zis ca acest lucru se intâmpla ori din cauza nestiintei ori a vitejiei prostesti. Ne-am hotarât sa facem un club, in care sa instruim tinerii in tainele muntelui. Ideea initiala a fost sa instruim, sa câstigam 4-5 tineri pe an alaturi de ideea noastra, ceea ce inseamna ca vor fi mai putine cruci si mai multi tineri instruiti care sa abordeze muntele. Ulterior, activitatea s-a amplificat, grupul s-a marit, fostii elevi au revenit la Club si dupa finalizarea studiilor, dupa ce s-au angajat in diferite activitati, revin mereu, periodic la club. Acum suntem un grup numeros, eterogen din punct de vedere al preocuparilor, altii in tara, altii in strainatate, dar unit in dragostea pentru sport, pentru natura.
– Deci, in club nu activeaza numai elevi sau studenti.
– Sunt tineri intre 7 si 70 de ani, pastram legatura, eu lucrând ca pedagog la Colegiul National “Ferdinand I” mi-au trecut prin mâna, cum se spune, multi tineri, le-am fost tata si mama la peste 1000 de oameni, in cei 36 de ani de activitate. Sunt multumit, foarte multumit ca atunci când revin acasa trec pe la club, ne ajuta, schimbam impresii, punem la cale alte proiecte.
– Activitatea Clubului “Veniti cu noi” cuprinde trei componente, turismul montan (si nu vorbim de turism cu autocarul), educatie ecologica si activitati culturale, artistice. Detaliati pentru cei interesati câteva din obiectivele fiecarui domeniu.
– Initial ne-am axat numai pe turism montan, ulterior, am intrat in competitie cu alte cluburi de turism din tara, iar dupa ce am tâsnit spre vârfuri au venit si rezultatele. Am devenit unul dintre cele mai cunoscute, mai performante cluburi de profil din tara, având la activ peste 300 de premii si diplome. Genul acesta de competitii ne-a dus si spre arta, spre activitati artistice. Am fost printre initiatorii Campionatului National de Turism, sub auspiciile Federatiei Nationale de Turism Sportiv si, gândind probele pentru aceste competitii, a trebuit sa organizam si ceva pentru iarna, când muntele este inaccesibil pentru multi dintre membrii nostri. Vara, pe teren, iarna in sala, cu expozitii ale creatiilor noastre in domeniul afisului ecologic, caricatura cu tema ecologica, grafica, arta fotografica si, pe vremuri, diasonul. Am ajuns sa avem rezultate remarcabile si in acest domeniu.
– Tot ceea ce faceti, toate actiunile, indiferent ca sunt din sfera ecologizarii unor zone din oras sau din afara lui, de turism sportiv, se bazeaza pe voluntariat. Stim si noi, dar si dumneavoastra, ca, in România voluntariatul nu se prea pliaza pe mentalul nostru, spre deosebire de alte natii, unde voluntariatul are o traditie indelungata.
– Nu-i vorba numai de a fi dezvoltat acest concept, daca ar fi sa intram numai in domeniul ecologic, termeni pe care ii folosim, dar nu ii sustinem in practica. In strainatate, prin natura lucrurilor, pentru a se relaxa, oamenii, sau o buna parte dintre ei, fac si activitate de voluntariat. In România, omul, când are timp liber, se gândeste cum sa mai faca un ban, sa-si rezolve unele treburi prin casa. Nu mai are timp de voluntariat, tocmai din cauza minimului suport financiar. Voluntariatul la noi este sporadic, functie de timp, de placere sau atunci când cineva organizeaza actiuni de acest gen.
– Eu insist asupra acestei activitati: atunci când clubul dumneavoastra, alte institutii, organizeaza, sa zicem, activitati de colectare a deseurilor din plastic, de ecologizare a unui râu, a unui parc, copiii muncesc, iar adultii privesc, uneori chiar si comenteaza.
– Am avut o experienta care chiar m-a revoltat, ceea ce demonstreaza ca aveti ceva dreptate. Eram cu mai multi tineri, in zona de campare de la Slanic Moldova si, pe lânga membrii nostri, am avut si un grup de tineri din Anglia, erau 7 englezoiace. Distrugeam vetre de foc, adunam peturi. La un moment dat, de pe o paturica se ridica un barbat, ia copilul de mâna, ii explica foarte corect ce facem noi acolo, pune copilul sa strânga si el resturi, plastice in general, iar el nu s-a aplecat deloc. Am vazut, apoi, ca dupa ce a plecat, locul unde el a stat a ramas murdar. Facem actiuni de ecologizare in Parcul Gheraiesti, dar strâgem numai plasticul, insa pe mine ma distrug mental cioburile de sticla, am vazut copii care alearga dupa minge si au cazut pe asemenea cioburi. Pot ramâne schiloditi pe viata din cauza neghiobiei unora care arunca in spatiile de joaca, in iarba, pe caile de circulatie asemenea pericole. De aceea, noi când plecam la ecologizare, si o facem des, strângem totul. Mai este un aspect: omul daca gaseste curat si are unde pune gunoiul, ar pastra, dar nu exista inca suficiente asemenea locuri, cosuri, alte dispozitive in locurile aglomerate. Sa nu va mai spun ca este o problema si cu ridicarea acestor deseuri. Dupa ce le strângem, stau acolo zile intregi, sunt iar imprastiate.
– Proiectele Clubului “Veniti cu noi” au idei generoase, un continut fertil pentru noi toti, pentru natura, pentru mediul inconjurator. Am citit despre “Unda Verde”…
– A fost primul program complex de ecologie, inspirat de o tânara care a venit din SUA, prin Corpul Pacii, mi-a sugerat ideea, mi-a placut si am organizat prima actiune impreuna, capatând permanenta in urmatorii ani, devenise deja o obisnuinta, vine perioada de plantare, plecam la plantare, iar astazi vad parcuri, chiar paduri in urma activitatii Clubului nostru, cum sunt cele de la Vârful Sandru din Muntii Nemira, zona Cerdac, in muntii Ciuc sau Tarcau.
– Muntii Nemira – viitor Parc National, Adept Eco sunt alte proiecte devenite traditie a clubului.
– Primul s-a vrut dezvoltarea ariilor protejate, chiar inaintea interventiei Guvernului. Am vrut sa actionam pentru un turism civilizat in zona, protejarea mediului, marcarea traseelor, amenajarea adaposturilor, a zonelor de odihna. In colaborare cu localnicii, cu padurarii, am reusit lucruri frumoase acolo, pe Nemira. Cu toate nemultumirile noastre, cu toate ca mai avem zone infestate, in ultimii 15 ani se vede un progres. Este clar. Este un pas inainte, oamenii au prins ideea, au mai mare grija de gunoiul rezultat, vin cu saculetul, il pun in portbagaj si il duc la pubele. Adept Eco – un nou inceput a avut ca deziderat dezvoltarea ecologismului in Bacau, astfel ca Bacaul sa devina un oras ECO european, un oras frumos, curat, verde, am lansat si o insigna, cu o imagine sugestiva, pe care am distribuit-o in oras, unor persoane cu preocupari in domeniu.
– Printre numeroasele premii pe care le-a primit Clubul, dar si unii membri ai sai, unul mi-a retinut atentia, Premiul Academiei Române si Medalia Jubiliara “M. Elias”.
– Toata lumea stie cine a fost M. Elias, originar din Sascut, care a lasat mostenire un fond, din care s-a construit Spitalul Elias din Bucuresti, s-au dezvoltat niste programe comunitare in Sascut, inclusiv liceul din localitate. Eu am primit acel premiu, insa il consider al Clubului, deoarece noi toti i-am sprijinit pe cei din Sascut sa organizeze cursuri de educatie ecologica, am facut niste expozitii la scoala. Sunt premii de recunoastere a muncii noastre, cum este si Premiul Federatiei Europei de Est de Turism Profesionist, Medalia de Aur si o Diploma de Excelenta.
– Clubul “Veniti cu noi” a participat si la diferite schimburi de experienta in Franta si Austria. Care au fost temele si cu ce ati venit de acolo?
– A fost vorba de o participare la un schimb de experienta pe tema bazinelor de apa si cum la noi se constituise un asemenea comitet pentru Bazinul Siretului, am fost si eu cooptat in acea delegatie, actiune organizata de Directia Apelor Siret, eu fiind reperezentantul organizatiilor neguvernamentale. Au venit ei la noi, ne-au instruit si apoi am mers si noi in Franta, o delegatie mai mare, sa vedem cum fac ei acolo. Acolo m-a socat un lucru: eu nu am avut cu cine sa vorbesc, nu am avut partener, deoarece, mi s-a explicat, ONG-urile de mediu din Franta se activeaza in momentele de criza, in rest sunt pasive. Cum nu era o criza… A fost interesant. In Austria am fost invitati de o organizatie pentru a vedea cum amenajeaza si intretin natura. Am trimis mai multi tineri, care au venit cu impresii extrem de folositoare pentru proiectele noastre viitoare. Se lucreaza pe alte concepte, au o experienta de multi, multi ani. Austriecii au fost impresionati de prezenta noastra, de modul de prezentare a ceea ce facem, fapt ce i-a determinat sa propuna ca unul dintre tinerii nostri sa participe la o sedinta a Clubului de la Roma, unde nu intra oricine.
– Domnule Lupu, atunci când vorbim de ecologie, de actiuni pentru ecologizare, pentru pastrarea naturii inconjuratoare, a ecosistemelor, astfel ca si generatiile viitoare sa se poata bucura de o viata sanatoasa, vorbim doar de activitatea ONG-urilor de profil. Unde sunt institutiile statului, institutiile locale, cele cu atributii in domeniu?
– Partea proasta este ca primeaza principiile economice, financiare, interesul unor lideri care isi vad de problemele lor si se folosesc de fatada ecologiei. Le accepta teoretic, unele ne sunt impuse, stim ca asa este bine, insa este mai greu cu practica. Asa este, inca, in România. Vorbeam cu un coleg neamt, care mi-a explicat cum este cu civilizatia in Germania. Nu s-a ajuns la stadiul de care vorbim, pe care il vedem in Germania decât cu metode coercitive, scurt este vorba de lege si de respectarea ei. Mai intâi a fost amenda si apoi s-a instalat ordinea. Acolo nu se discuta o lege, ea se respecta. La noi nu avem legi clare dar nici cine sa le aplice. Garda de Mediu este abilitata sa actioneze in acest domeniu, insa ea are doar câtiva oameni pe tot judetul. Cine ar mai trebui? Politia statala, Politia locala, insa nu au program de noapte. Jandarmeria? Ii numeri pe degete. Vedeti care este diferenta?
– Ma uit in jur si observ doar camera unde suntem noi, care este si sediu, si birou, si magazie, dar si biroul pedagogului. Sunteti una dintre organizatiile cu prestigiu, cu activitate, nu s-a gasit un sediu si pentru dumneavoastra?
– Sunt mai multe aspecte. Un sediu mai acatarii trebuie intretinut, ma refer la utilitati, la chirii. Noi nu avem bani, noi facem munca patriotica, voluntariat, nu avem bani. Ar fi frumos, insa nu s-a gândit nimeni si la noi, doar Colegiul “Ferdinand I”, cu care am incheiat un contract de comodat pentru acest spatiu, iar când mai avem nevoie mai beneficiem de o alta sala sau chiar de amfiteatru. Avem o buna colaborare, avem un sprijin foarte mare din partea Colegiului. Clubul asta exista pentru ca exista acest sediu, aici este permanent un om, care da relatii, primeste musafirii, acorda consultatii. Oamenii, tinerii vin la club când au timp, unul astazi, altul mâine, aici se intâlnesc, schimba impresii, iau cunostinta de programele noastre.
– Sunteti dumneavoastra ca presedinte, cine mai face parte din conducerea clubului?
– Cum am spus, Dan Gârleanu este vicepresedinte si mai avem un vicepresedinte, un om complex ca pregatire si preocupari, ca pasiuni, este vorba de Dan Mitrut, el este si autorul primului manual de Meteorologie aplicata, pe care l-am editat si l-am oferit gratuit la toate cluburile din tara, cât si bibliotecilor scolare. Dupa aceea avem lideri pe domenii, arta fotografica, grafica, caricatura etc.
– Spuneti-mi, chiar munciti pe degeaba?
– Da. Si eu, si ceilalti. Este o pasiune. Asa cum un pescar cheltuie bani pentru ustensile, si are pasiunea de a da la peste, eu am pasiunea de a lucra cu omul. Si lucrez cu elevii, cu tinerii, cu cei in vârsta pe diferite domenii. Mai luati in calcul si profesia, functia mea la scoala, unde am destul de lucru, iar uneori imi mai bag si singur gâtul la jug. Imi plac lucurile realizate frumos si bine, mai ales bine.
– Organizati periodic actiuni in folosul comunitatii, dar si de petrecere a timpului liber al tinerilor, aveti si sprijinul comunitatii in acest sens? Stiu ca presedintele CJ este un pasionat ciclist. Va ajuta cu bani, cu logistica?
– Da. A fost foarte aproape de noi când am organizat Turul Alpilor pe bicicleta, ne-a sprijinit, am avut un proiect finantat de Consiliul Judetean, insa restrictiile juridice, financiare nu-i dau posibilitatea sa ne ajute pe cât am vrea noi.
– Dar cu sapte numere mai jos, la Primarie, usa este deschisa?
– Este. Nu am fost refuzati verbal niciodata. Verbal. Ca sa fim drepti si Primaria ne-a ajutat atunci când am facut prima amenajare a Parcului Bacovia, dar si cea de anul trecut, am mai primit 25 de milioane pentru un alt proiect. Suntem primul oras din România care are o harta verde, a fost expusa la Primarie, a fost vandalizata, iar acum este expusa la Colegiul Ferdinand, insa exista si pe internet.
– Domnule presedinte, organizarea unor activitati pe munte, a unor expeditii, excursii montane presupune si riscuri. Cine isi asuma aceste riscuri?
– Eu, noi, clubul, dar si fiecare participant. Din cauza unor evenimente nefericite, nu mai discutam cauzele, in situatii de risc ridicat, fiecare sportiv semneaza un document prin care se angajeaza ca se pregateste si isi asuma riscurile competitiei. Eu pun mare accent pe pregatire, cine nu este pregatit la nivelul cerut de o competitie, de a participa la o banala ascensiune, nu primeste girul Clubului.
– Suntem la final, care sunt satisfactiile unui om care lucreaza de 25 de ani in acest domeniu, daca spuneti ca banii nu conteaza, dar nici nu sunt?
– Am reusit sa formez un grup complex, cu oameni pregatiti in diferite domenii, sunt multumit ca Clubul nostru, ca urmare a competitiilor la care am participat in tara si in strainatate, a recordurilor pe care le detinem, Bacaul este bine vazut. Ma bucur ca suntem apreciati de institutiile din Bacau, de oameni, de tineri, iar atunci când deschidem usile, nu plecam cu mâna goala. Suntem seriosi, de cuvânt, profesionisti. Facem parte din comunitate, iar comunitatea ne apreciaza.
– Asadar, Veniti cu noi! Ce le spunem tinerilor, celor care vor sa vina cu dumneavoastra?
– Sa vina. Ii mai sfatui, daca imi permit, sa mai lase internetul, sa socializeze direct, sa mearga pe munte, sa faca sport, le va fi mai bine. Viata asociativa are extrem de multe beneficii, iar noi le oferim ceea ce isi doresc. Daca isi doresc cu adevarat. Numarul mare de tineri care vin la noi demonstreaza acest lucru.
