Tot mai multi patroni au inchis „caietelul”
Alimentele cele mai modeste si mai necesare au ajuns un lux pentru multi bacauani. Pentru pâine, cartofi sau o sticla de ulei, acestia ajung sa se roage de patronii magazinelor sa le dea pe datorie. Unii comercianti inca mai lucreaza cu „caietelul”, altii si-au pierdut increderea in cumparatorii nevoiasi. La sate, cumparaturile pe credit inca se practica pe scara larga.
Din cauza saraciei tot mai crunte, procurarea hranei de fiecare zi a ajuns o adevarata lupta pentru multi dintre noi. Pensionari cu venituri de mizerie, someri si salariati cu lefuri minuscule, acestia sunt clientii magazinelor care dau marfa pe datorie. In chioscurile de cartier, caietelul a functionat bine o vreme, dar in ultimul timp, tot mai multi agenti economici nu mai dau marfa decât cu banii jos. Patronii si vânzatorii magazinelor din cartierul Izvoare s-au fript de câteva ori, asa ca si-au schimbat politica. „Sefii nu ne mai permit sa dam marfa pe datorie, ne-a declarat Rodica Popescu, vânzator. Omul e om. Vine azi, ia pe datorie, plateste, apoi ia din nou si nu mai plateste. Mai bine nu dai. A fost aici in zona un magazin de unde se lua pe datorie. Nu si-au mai vazut banii si au fost nevoiti sa-si inchida magazinul.” Si Doru Chirila, patronul unui alt magazin din Izvoare, s-a lecuit de a acorda credit celor amarâti. „Mi-au tras tepe de m-au lasat in paguba. Am pierdut diverse sume, intre 50 si 200 de lei. Cei care-mi datoreaza bani trec acum pe celalalt trotuar, se fac ca nu ma cunosc si merg la alte magazine. Mai sunt clienti care solicita sa plateasca mai târziu. In zona asta este multa lume necajita.”
La cârciumele de cartier, caietul este sfânt
In cartierul Zimbru, patronii de cârciumi termina caietele mai repede decât un elev silitor. Clientii fideli pot cere o tuica si fara sa aiba bani in buzunar. Ei sunt pasuiti pâna la pensie sau salariu insa conditia este ca in ziua in care primeste banii sa-si achite datoria, astfel, prietenia ia sfârsit. „Se stie ca omului care-i place sa bea prefera sa dea banii pe alcool si apoi pe mâncare. Eu am clientii mei si le dau si pe datorie ca altfel nu rezist nici eu. Mi-am mai luat si tepe, dar m-am invatat. Daca stiu ca scot greu banii de la o persoana ii stabilesc o limita”, ne-a spus Marian, un comerciant din zona.
„Trece-ma in caiet!” e salvarea saracilor
In cartierul Serbanesti, magazinele nu mai accepta sa dea produse fara plata pe loc din cauza ca nu reusesc sa obtina banii. „Vânzarile merg mai prost decât anul trecut, afirma angajatul unui magazin alimentar situat pe Calea Romanului. In august, pentru ca au venit italienii, a fost putin mai bine, dar acum iar scad.” Nici batrânii nu vor sa cumpere „pe caiet”, chiar daca au pensii mici, deoarece se tem ca „datoriile se aduna si nu le mai putem plati.” Ai bani manânci, nu ai bani, nu manânci. E mai sigur asa. Nu se intind mai mult decât le permite plapuma. Singurii care ar vrea sa cumpere pe veresie sunt alcoolicii, dar ei nu mai incearca, acum, din cauza ca au fost refuzati sistematic, de toata lumea. „Astia nu au de unde plati, trebuie sa pui bani din buzunar in locul lor”, sustin vânzatorii. La tara, in schimb, metoda „Trece-ma in caiet” e salvarea saracilor. „Aceasta e modalitatea principala de a cumpara alimente, arata Valentin Mârzac, primarul comunei Colonesti. Pentru unii e singura sursa de a-si hrani copiii”.
„Un credit popular”, vechi de când lumea!
Nu pensionarii o duc cel mai greu, „ci persoanele nascute dupa 1965. Foarte multi dintre cei care formeaza segmentul 25-45 de ani nu mai primesc ajutor social, nu au nici pensie, au câte 4-5 copii in intretinere si niciun venit”, arata edilul din Colonesti. Iau pe datorie tot ce se consuma in familie, mai mult sau putin necesar, de la pâine la detergent, de la caiete la sosete, de punguta cu bomboane la bidonul cu bere. „Bautura e alimentul traditional, la tara, din pacate, arata Valentin Mârzac. Cumpara in fiecare zi si platesc la Sfântu Asteapta. Noroc ca mai muncesc cu ziua si atunci se duc iar la caiet, ca sa mai reduca din restante.” Guta Stiuca, primarul comunei Parincea, arata ca a lua pe datorie e un obicei vechi, nu-i de ieri, de azi. „Pâna ia alocatia sau pensia, din ce sa cumpere?” Intrebarea e daca, asa nevoiasi cum sunt, mai reusesc sa achite datoria. „Daca nu le ia banii preotul, inainte, reusesc, daca trec intâi pe la biserca nu mai reusesc, arata edilul. Asta e situatia! E un credit popular, practicat ilegal, dar in ajutorul saracilor!”
„Eu nu iau pe datorie. De ce sa fiu datoare? Daca am cu ce plati, cumpar, daca nu, nu. De ce sa strige dupa mine pe strada? Avem in cartier care iau pe datorie. Sunt care si bautura tot asa o cumpara.” (Axinia Vatamaniuc)
„Eu ma descurc, inca, nu am nevoie sa cumpar pe datorie, dar sunt foarte multi nevoiasi. Asa traiesc, de pe o luna, pe alta. Muncesc pe nimica toata ca sa poata plati ce datoreaza. Asta nu-i viata normala. E cea mai amarâta viata de pe fata pamântului.” (Nicolae Olaru)
