Duminică dimineață. Dacă în alte situații asemănătoare orașul era ca un furnicar, duminica de dinaintea intrării în stare de urgență a adus liniște peste Bacău.
Bine, nu ca în filmele SF cu orașe pustiite din cauza diferitelor situații, dar nu suntem prea departe. Pe străzi mașinile circulă încă în voie, în condiții de trafic cu valori scăzute. Pe trotuare oamenii merg în pas vioi.
Nu lipsesc însă personajele care își suflă nasul sau scuipă pe caldarâm. Și nu trebuie să uităm prin ce perioadă trecem. Într-o oră de plimbare cu mașina prin oraș am numărat doar trei oameni cu mască pe față. Știu că nu e obligatoriu. Încă.
Târgul de „la ruși” era închis. Doar câțiva maidanezi cu „cercel” în ureche își făceau veacul la soare. La biserica de lângă „Pompieri”, preotul ținea slujba afară iar enoriașii stăteau la distanță unii de alții.
În zona de lângă podul de la Șerbănești, unde duminica oamenii vindeau toate nimicurile, era pustiu. În târgul de mașini bariera era lăsată iar responsabilul de acolo îi lăsa să intre doar pe cei care au venit să își ridice mașinile lăsate la expoziția cu vânzare. Cu toate astea, pe lângă poarta târgului un tânăr avea expuse la vânzare, din portbagaj, roți și cauciucuri.
Responsabilul de la intrare în târg mi-a spus că nu știe cât va dura situația. Deocamdată a primit dispoziții să nu mai primească pe nimeni. În trafic se circulă lejer și se simte că atenția e sporită. Paradoxal, nu același lucru se întâmplă când e aglomerație în trafic. Și tot paradoxal, sau poate că nu, au dispărut mașinile din parcări sau de pe partea dreaptă a carosabilului.
Chiar m-am întrebat: unde au dispărut toate mașinile alea? La biserica Precista oamenii au ieșit de la slujbă. Să sperăm că rugile le-au fost ascultate. S-a lăsat liniștea peste Bacău. Să fie liniștea dinaintea furtunii? Să sperăm că nu…
